Maestrul Andrei Serban revine la Iasi

Ca de obicei, traditionalistii vor respinge un spectacol cu elemente avangardiste, iar inovatiile vor fi acceptate de oamenii cu mintea deschisa inspre noi interpretari. De data aceasta, regizorul Andrei Serban nu a venit sa incinte privirile spectatorului (ca in cazul operei Indiile galante) si nici sa-i ofere deliciile catartice de dupa un teatru al cruzimii (ca in cazul operei Troienele). A venit, in schimb, sa uimeasca pentru ca niciodata pe scena operei solistii nu reusesc sa joace extrem de dramatic, fiindu-le solicitat mult corpul, si sa interpreteze vocal, fiindu-le solicitata si vocea din plin, asa cum se intimpla in spectacolele maestrului. Apoi a venit pentru a arata cum numai in trei saptamini de munca asidua spectacolul este pus pe picioare la Iasi, suferind ulterior retusuri, timp de 4 zile de repetitii cu public, in functie de reactia spectatorilor. Insa, asa cum a marturisit regizorul, un spectacol nu poate fi considerat niciodata gata – va continua sa se reconfigureze, incepind cu premiera, si pe masura ce se va juca, pina la cea din urma reprezentatie.

Ultima repetitie generala a avut loc duminica, 21 septembrie. Cele doua premiere, in care vor evolua distributii diferite (prima invitata, cea de-a doua autohtona), vor avea loc pe 23, respectiv 25 septembrie.

In rolurile principale, cele doua distributii ii includ pe: I. Diana Tugui (Lucia), Adrian Marcan – Enrico (Opera din Brasov), Calin Bratescu – Edgardo (Germania), Andrei Apreotesei – Arturo (debut); II. Lacramioara Hrubaru Roata – Lucia (debut), Jean Kristof Bouton – Enrico (debut), Florin Guzga – Edgardo (debut), Andrei Fermesanu – Arturo (debut). Dirijorul orchestrei va fi Vlad Iftinca, de origine roman, din Iasi, invitat de la Metropolitan Opera din New York. Decorul: Octavian Neculai, costumele: Lia Mantoc.

Conflictul romantic, de sorginte shakespeariana, dintre datoria fata de familie si dragostea pentru frate (Enrico) a eroinei, si iubirea daruita prin legamint dusmanului de moarte al fratelui/familiei ei (Edgardo) isi afla solutionarea in mod tragic. Obligata sa se marite cu un nobil bogat (Arturo), pacalita ca iubitul o tradeaza, Lucia sfirseste prin a-si ucide sotul si a innebuni, dupa care moare. Aflind de funesta intimplare, revenit din Scotia, Edgardo se sinucide cu un pumnal. Dragostea celor doi isi afla implinirea in mult invocatul cer.

Principalele inovatii regizorale au in vedere decorul dezolant si perspectiva asupra Luciei. Asupra primului aspect, Andrei Serban vine cu urmatoarele precizari: „Istoria acestui spectacol este destul de lunga. L-am inceput cu multi ani in urma la Opera din Chicago, apoi l-am dus la Paris. Pentru ca nu am avut cum sa transport decorul, care era pe o turnanta mobila, cu un peisaj din Scotia, un munte si un peisaj salbatic, am creat alta atmosfera si anume, una militara, cu impresia unui spital psihiatric”. Pentru a justifica diferentele fata de abordarile anterioare. Cu toate acestea, chiar daca s-a pastrat ideea pentru decor, vor exista diferente si la Iasi, pentru ca spatiul este diferit, iar opera este o recreare, nu o replica a celei de la Paris.

Cit priveste cel de-al doilea aspect, viziunea asupra Luciei, – aceasta se desprinde de traditia care vedea in personajul principal o imagine „foarte dulceaga, draguta, dragalasa, putin suparata, dar nu foarte mult”. Lucia lui Andrei Serban inglobeaza forta tragica a eroinelor grecesti, sfidind feminismul de secol XX. In spectacol, mai exista si alte surprize legate de atmosfera generala, pe care va las deocamdata sa le descoperiti la premiera.