Filmul romanesc in 2012

Inca de la primele filme romanesti lansate in 2012 (Ultimul corupt din Romania, Mama ei de tranzitie, Ceva bun de la viata etc.) imi era clar ca avem de-a face cu o reintoarcere in prim plan a vechii generatii (in 2011 doar Gabrea si Daneliuc au reusit sa gaseasca distribuitori). Fara vigoare, fara idei noi sau macar idei vechi mai bune, cele cinci filme care intra in aceasta categorie n-au rupt gura tirgului, fiind desfiintate sau nebagate in seama de critica de specialitate. Au vindut, la un loc, 16000 de bilete, cele mai multe (13000) intrind in contul lui Sergiu Nicolaescu (care a anuntat recent ca vrea sa-si petreaca ultimii ani din viata facind filme...).

La categoria debut, 2012 nu e foarte diferit de anul trecut (cu 6 astfel de filme), lansindu-se cinci productii, printre care si un film (oarecum) independent, Jocul, finantat de Universitatea particulara de film Hyperion, din Bucuresti si distribuit in vreo 5 copii. Cum spuneam inca din titlul unui articol recent, O luna in Thailanda al lui Paul Negoescu (de la care se astepta foarte mult, scurtmetrajele sale fiind replica NCR pe acest segment, atit din punctul de vedere al valorii cit si al succesului de festival) e mult peste proiecte incoerente precum Tatal Fantoma si Visul lui Adalbert sau vetust-plictisitoare precum Undeva la Palilula.

Pe linga aceste prime doua categorii, cei de la Media Pro si-au facut anul asta de cap, lansind si ei 4 lungmetraje (un alt record) si un calup de scurtmetraje. Daca primele sint nementionabile sub vreun aspect (poate doar a succesului de box-office), scurtmetrajele par din alt film si anunta voci regizorale foarte sigure – care de altfel au lasat o impresie buna si la TIFF. Ramine de vazut daca isi vor putea continua serios cariera sub palaria studiorilor de la Buftea, sau vor face si ei rabaturi spre chestiuni comerciale necomestibile.

Pe linga categoriile deja mentionate („garda veche”, „debuturi” si „Media Pro”), ar mai fi doua filme care au fost distribuite, unice in peisajul romanesc din 2012. Unul e semnat de vesnicul abonat la fonduri CNC, Adrian Popovici, care si-a indeplinit indatoririle birocratice programind doar doua proiectii la Bucuresti cu All God’s Children dupa care n-a mai auzit nimeni de acest film. Rusine! A doua productie „necategorisita” e al treilea lungmetraj din cariera de regizor al lui Dan Chisu, Si caii sunt verzi pe pereti, facut din fonduri proprii si distribuit cam peste tot in tara. A vindut aproape 10000 de bilete, un numar ok pentru cit de independent a fost proiectul. Desi nu mi-a placut sub aspect cinematografic, e de apreciat demersul de producator.

Am lasat special la urma cele trei filme care pot intra cu drepturi depline sub titulatura „noului val” (sau a Noului Cinema Romanesc), pentru ca sint oricum mult mai bune decit celelalte, si nu pentru ca imi plac mie anumiti regizori, ci pentru ca jurii internationale formate din specialisti le-au apreciat si pe de alta parte, au primit si in tara aprecierea pe care o asteptau de atit de mult timp din partea publicului.

Daca ar fi sa fac un top al celor mai bune filme romanesti din 2012, pe locul 1 s-ar clasa Dupa dealuri (Cristian Mungiu; a vindut aprox. 53000 de bilete), pe locul 2 ar fi Toata lumea din familia noastra (Radu Jude; 7000 de bilete), iar pe 3, viitorul cistigator al Premiului Publicului la Premiile Gopo (Oscarurile romanesti) – acordat lungmetrajului care vinde cele mai multe bilete –, Despre oameni si melci (Tudor Giurgiu; 63000 de bilete). Ordinea e clara si nu prea pot exista dubii, Premiul Gopo pentru Cel mai bun Film, editia 2013, urmind sa fie cistigat, cel mai probabil, de Dupa dealuri.

Si ca sa incheiem pe o nota optimista, filmul romanesc va debuta puternic in 2013 cu al treilea lungmetraj semnat de Calin Peter Netzer (Maria, Medalia de Onoare), Pozitia Copilului, care e nominalizat la Ursul de Aur la Berlin (lansarea in cinemauri e programata in martie), Mungiu are sanse sa prinda o nominalizare la Oscar pentru Film Strain (momentan e pe lista scurta de 9; aflam noi vesti pe 10 ianuarie), Nae Caranfil isi lanseaza noua productie „maximalista”, Closer to the Moon, iar spre final de 2013 e posibila o revenire in peisaj a lui Porumboiu sau chiar Razvan Radulescu!