Dupa dealuri: Apel la luciditate

Doua fete aleg moartea in locul vietii: Voichita, dedicata randuielii manastiresti alege moartea in viata, calea calugariei. Prietena ei, Alina, alege moartea prin faptul ca se incapataneaza sa nu-si accepte destinul de om singur. E vina cuiva? Numai Dumnezeu o stie, vorba preotului. E adevarat ca cel ce pleaca nu e ca cel ce ramane si ca cel ce se intoarce nu mai e cel ce-a plecat, dar cu ce drept ii poate interzice parintele Voichitei sa se schimbe? Nimeni nu poate controla devenirea altcuiva, decat cu riscul de a face jertfe umane ori de a fi pedepsit. Dupa cum nici a-ti pune viata in brate straine nu e tocmai firesc, asa cum pe cai diferite fac atat Voichita, cat si Alina. Crestinismul este, sa tinem bine minte, o religie a libertatii individului uman; aneantizand prin/pentru dragoste vointa si libertatea, atat pe calea cuplului lumesc, cat si pe cea a mariajului cu Dumnezeu nu poate fi decat o interpretare gresita, care, din pacate, se practica destul de des.

Un strigat de ajutor isi face auzita vocea inabusita in acest film despre care s-a spus ca e prea putin politizat. Surdo-mutenia urletului existential din spatele ordinii aproape feerice create de spatiul manastiresc arhaic nu diminueaza zvacnetul pus in seama personajului Alina, purtat de colo colo de cateva maicute febrile ca un mic musuroi fara cuget, indarjit sa implineasca legea. Sunt tinerii ce cred in postura acestor doua fete astazi? Ori ii reprezina ele pe cei ce nu cred? Poate fi vorba de tinerii din Romania, de lipsa acuta de viitor harazita unor intregi generatii fara drept de apel? Poate fi luciditatea opera diavolului? Ne este dat sa privim adevarul cu ochii larg deschisi doar atunci cand este prea tarziu? Ce inseamna acest prea tarziu? Ca moartea este mai puternica decat viata? Ca o alegere gresita ne poate costa pentru totdeauna?

Nu exista destin, decat in masura imposibilitatii de a schimba trecutul. In rest, suntem pe deplin liberi sa alegem. Sa alegem viata sau moartea. La final, Voichita imbraca puloverul Alinei: calaul fara voie (deci iertat pentru ca a savarsit raul din ignoranta?) preia destinul de constiinta al victimei. De fapt, Voichita primeste de la prietena ei cel mai de seama dar: propria constiinta. Luciditatea nu e opera diavolului. Propria luciditate e ceea ce-ti ramane atunci cand nu mai ai nimic.

Luciditatea e tot ce ne-a mai ramas.