- 10574
Lui Shakespeare i-ar fi placut adaptarea lui Radu Afrim dupa “Visul unei nopti de vara” cu toate obiectiile pe care pot sa le aduca unii ca textul a fost cam vandalizat, ca personajele au prizat exagerat sau sexualitatea s-a scurs in valuri fosforescente prin toate cotloanele scenei. Lui Shakespeare i-ar fi placut pentru ca e cea mai buna dovada a faptului ca opera sa e valabila in epoci diferite si ca, in definitiv, un acelasi fir de poveste se intinde peste ani- singura textura lui difera; in Atena anului 2012 ” Visul unei nopti de vara” are un fir epic care se confunda cu cablul TV sau cablul de MP3.
Da, in sala a fost amplasat un televizor cu plasma, in cateva scene personajele danseaza frenetic cu casti in urechi, exista chiar un pupitru de DJ unde o fata cu un par cret, portocaliu, pus in valoare coloristic superb de rochia de matase albastra pe care-o poarta, mixeaza live. Daca viziunea lui Radu Afrim are un merit special acesta se datoreaza imaginarului sau foarte curajos, capacitatii de recontextualizare si talentului de a dirija un mecanism teatral complex care pune in valoare actorii prin generozitatea ilustratiei muzicale (Cristina Paduraru, Diana Roman) si a scenografiei (Iuliana Vislan).
Sa recapitulam, Shakespeare isi structureaza piesa pe 3 planuri: planul tinerilor indragostiti - Hermia & Lysander si Helena indragostita de Demetrius care in final ii va impartasi sentimentul, planul fantastic al spiritelor protectoare ale padurii guvernat de Oberon si Titania si planul muncitorilor care pregatesc o piesa de teatru pentru nunta lui Theseus, duce al Atenei, cu Hyppolita. Ce face Radu Afrim, absolvent al unei facultati de litere, cu aceste date? Le fardeaza si le deconstruieste cat sa semene cu lumea actuala. E ca in picturile postmoderniste in care portretul lui Shakespeare primeste ochelari de soare. Crezi ca Shakespreare nu i-ar fi purtat dac-ar fi trait in secolul XXI?!
Visul unei nopti de vara in zilele noastre trebuie sa fie fun, ca se impleteste el cu straniul si miraculosul, ca e, ca nu e realitate aproape ca nu mai intereseaza pe nimeni. Padurea devine un spatiu cum nu se poate mai urban - un club asediat de tineri dezlantuiti, un loc unde dragostea trece pe la bar sa ma ia o gura de vodka si sa traga prafuri pe nas. Spiridusii, zanele danseza pe tejghea si impart aceeasi realitate cu clientii clubului, un mix ritmat, ironic de profan si fantezie, lumini colorate, aburi si tinute excentrice, capricii si vicii. Vestimentatia si coafura zanelor Titaniei, care zboara lasciv pe schele, pe bar, prin toaleta sau prin mintile personajelor masculine, trimit parodic la nume precum Marilyn Monroe sau Amy Winehouse. Un personaj care mie mi-a placut foarte mult este pisica, o femeie pictata in negru din capul tuns zero pana in picioare, care se misca lent, canta la flaut, dirijeaza si scoate tot felul de sunete cu un efect muzical foarte interesant. Mai mult decat zanele sau spiridusii pentru mine acest personaj a inglobat toata dimensiunea fantastica, misterioasa a piesei; e o inventie care largeste abordarea regizorului clujean.
Pe langa spectacolul muzical - show live atat instrumental cat si vocal - piesa a oferit publicului un joc actoricesc pe care eu l-as nota de la bine la foarte bine. Un FB consider ca merita actorul Andrei Grigore Sava, student al Universitatii “George Enescu” din Iasi care a intrepretat-o pe Helena. Radu Afrim a operat o mica schimbare de situatie valabila in cadrele prezentului - Helena nu mai este femeie de la natura ci femeie prin vocatie - travestit. Andrei Grigore Sava e mai mult decat credibil in acest rol, de la expresie pana la gesturi si voce. Publicul a reactionat spontan - unii au ras, altii au intors jenati privirea cu un zambet in coltul buzelor, altii au pastrat o sobrietate refractara. Un joc bun au facut si actorii care au interpretat grupul de zidari, intentionat culesi de pe toate meleagurile tarii: un moldovean, un ardelean, un oltean, un muntean si inca 2 personaje neindividualizate regional prin limbaj. Cum spuneam, prestatia actorilor a fost una multumitoare cu mici fortari deranjante, gen rasul behait al personajului Lysander.
Inchei cu replica lui Doru Aftanasiu din pozitia lui Theseus spre finalul spectacolului: “Orice piesa buna-i o iluzie si o piesa proasta e buna daca te-ajuta imaginatia!”. Desi dureaza aproape 3 ore, "Visul unei nopti de vara" in regia lui Radu Afrim nu plictiseste, ba dimpotriva. Visati oriunde si cat mai des la teatru!