articol
stats

Lebensraum, spatiul vital

Germanii, la 60 de ani dupa Holocaust, resimt un puternic sentiment de culpabilitate fata de poporul evreu. Solutia cancelarului este una simpla, dar plina de urmari: revenirea celor 6 milioane de evrei in Germania. Initiativa este in acelasi timp populara si nepopulara atat in randul evreilor, cat si al germanilor. Fiecare dintre ei aplica regula "Iarta, dar nu uita."

Piesa de teatru Lebesnraum, spatiu vital a dramatugului american Israel Horivitz a fost pusa in scena aseara (marti, 27 ianuarie 2009) in sala Cub a Teatrului National Iasi. Replicile au fost rostite in limba franceza, insa, pentru necunoscatori pe ecranul amplasat in fundal a existat in permanenta si subtitrarea in limba romana.

Interpretarea a fost realizata de trupa franceza Echo cu un numar impresionant de doar trei actori: Peggy Giraudo, Frédéric Grosche si Xavier Hérédia, ultimul fiind si regizorul piesei. Acestia au sustinut timp de doua ore un spectacol in care aproximativ 40 de personaje apareau si dispareau de pe scena intr-un ritm deosebit de alert.

Construita pe modelul cinematografic folosit in Babel sau Crash, piesa a prezentat modul in care decizia cancelarului de a-i aduce "acasa" pe 6 milioane de evrei afecteaza viata mai multor familii si persoane din intreaga lume. Studiile de caz sau micile scenete interpretate de cei trei actori francezi se inlantuie in final pentru a crea deznodamantul situatiei ipotetice propuse de piesa. Schimbarile de situatie si personaje frecvente i-au imbracat (si dezbracat) pe interpreti in (si de) haine de militari, homosexuali, adolescenti, batrani, naratori, casnice sau docheri (muncitori pe docuri).

La inceputul piesei scenetele pestrite si oarecum ironice au starnit destul de des rasul publicului. Pe masura ce povestile se inlantuiau, tragi-comedia a luat locul umorului, la final instaurandu-se o tristete involuntara. Cuplul de evrei homosexuali din Verona au fost poate cel mai colorat moment al reprezentatiei. Sfarsitul piesei i-a gasit pe actori intr-un cadru intunecat, comemorativ. Era, in final, ziua in care cu 64 de ani in urma a fost inchis lagarul Auschwitz.

Articol scris de Alexandru Andronic | Mie, 28/01/2009 - 18:32
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului admin

Comentarii

Piesa mi-a depasit asteptarile. A fost chiar interesanta :).