- 7776
Fluturi, fluturi...
Fluturi, fluturi… este o piesa despre fluturii pe care ii prindem de-a lungul vietii si care nu ne folosesc la nimic, care nu ne ramin devotati, care sint schimbatori, care ni se perinda pe sub nas, insa niciodata nu ajung sa ne apartina. Piesa se reia in zilele de 21 si 22 aprilie, de la aceeasi ora, o ultima reprezentatie din aceasta stagiune fiind programata sambata 30 iunie. In stagiunea 2012-2013, spectacolul se va juca pe 2, 16, 21 noiembrie, 12 decembrie, 23 ianuarie, 27 februarie, 10 martie, 11 si 20 aprilie, 5 iunie, de la ora 18:00. In stagiunea 2013-2014 spectacolul se va juca pe 28 si 30 noiembrie, 14 martie si 11 mai. Update: in stagiunea 2015-2016, spectacolul se joaca pe 2 si 8 octombrie, de la aceeasi ora.
Textul italianului Aldo Nicolaj spune povestea unei femei singure care traieste in parte din amintirile pretioase sau chiar fabuloase ale tineretii apuse (tema recurenta in dramaturgia lui, vezi Traiasca regina). Aceasta femeie se hraneste cu propriile povesti, ba chiar cu aceste povesti trebuie sa epateze in fata unei alte persoane, fie slujnica, fie un batrin surd gasit pe strada si adoptat, fie un tinar, presupus tilhar care bate la usa in apropierea noptii.
Piesa dezbate mai multe substraturi ale societatii moderne, statutul femeii si nevoia acesteia de libertate, greselile pe care le face din aceasta nevoie de libertate, abandonarea propriului copil, goana dupa bogatie, maretie. In mare este vorba despre confirmarile lumesti de care oamenii devin dependenti, confirmarea frumusetii prin toalete scumpe, a valorii prin bijuterii si avutii, a farmecului prin aprecierea continua a celorlalti, chiar daca e si o apreciere fortata.
S-ar putea intrevedea si nevoia oamenilor de a trai in niste baloane de sapun, din care o data extrasi cad prada deprimarilor, regretelor sau constiintelor incarcate. Robiti de o serie de greseli pentru a cistiga lumea in defavoarea spiritului. Chiar daca cele intimplate nu au fost adevarate, a-ti insusi o viata care nu este a ta poate avea doua sensuri, faptul ca viata ne apartine intr-o oarecare masura prin faptul de a nu ne fi creat-o noi si a-ti insusi viata pe care ai vrea sau ai fi vrut sa o fi dus, pentru a-ti crea impresia de a fi cistigat lumea. Pentru a avea, atunci cind nu mai ai ce trai, cu ce-ti hrani iluziile.
Din distributie fac parte: Mihaela Arsenescu Werner, Georgeta Burdujan, Ionut Cornila. Regia ii apartine lui Liviu Manoliu, iar scenografia lui Axenti Marfa.
Spectacolul debuteaza comic, multe replici fiind presarate cu o ironie dulce-amara, comic de limbaj, ca treptat locul ironiei sa fie luat de tragism. Un tragism care dezbate probleme actuale, care pune probleme din mai multe unghiuri de vedere: singuratatea si faptul de a-l face pe celalalt captivul singuratatii tale (incapacitatea daruirii), a-i subjuga nefericirilor tale pe altii, nevoia de a te recrea prin ochii celuilalt, de a-i da o idee a ceea ce ai fost sau ai putea fi, pentru a putea trai inca o data cu impresiile lasate altuia. Omul prins in bratele neputintei de a-si fi siesi suficient si, mai ales, celorlalti, egoismul centreaza fiecare persoana in parte intr-o lume proprie, aparte de realitatea universala.
Am putea spune ca este o piesa cuminte, cu decoruri simpliste, a carei actiune nu exceleaza si care lasa mina libera jocului actoricesc sa cistige publicul. Cele doua roluri feminime se contrabalanseaza, una fiind opusul celeilalte, ca in final cea din urma sa imbrace 'pieile' mizeriei celeilalte si sa nu fie decit o copie fidela a ei. Astfel incit raul nu e decit o stare latenta din fiecare, iar ceea ce se intimpla aici e tocmai lupta sau supunerea fata de aceasta stare involutiva.
Trailer "Fluturi, fluturi..."
