Ingerii lui Wim Wenders la Cafekultour

Wim Wenders a dubutat la varsta de 35 de ani cu filmul Summer in the City (1970). Pana a face o cariera in cinematografie, si-a cautat vocea artistica in fotografie, literatura si pictura, preocupari care sunt reflectate in cele doua filme amintite mai sus, care i-au adus acestuia premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes Film Festival, respectiv Bavarian Film Awards. Este cunoscut si pentru documentarele sale: pana la Pina a mai lucrat cu U2 (2002) sau Buena Vista Social Club (1999), iar colaborarea cu U2 a aparut dupa ce a regizat filmul facut dupa o poveste scrisa de Bono in care joaca Mel Gibson si Milla Jovovich, The Million Dollar Hotel (2000).

“Wings of Desire” (Der Himmel uber Berlin), somptuoasa fantezie a lui Wim Wenders, pe un scenariu scris impreuna cu Peter Handke, este o poveste despre impartirea Berlinului, despre efectele Holocaustului si despre frumusetea ireductibila a vietii, si un mod de a exprima alegerea indrazneata intre doua lumi — cea a oamenilor si cea a nevazutilor lor ingeri protectori — prin intermediul personajului Damiel (Bruno Ganz), un inger care se indragosteste de o muritoare. Un film de atmosfera, elegiac si calm. Ca si in clasicul film at lui Michael Powell si Emeric Pressburger “O chestiune de viata si de moarte” (1946), raiul lui Wenders este zugravit in alb-negru, in timp ce lumea oamenilor tasneste pe ecran in culori vii, in imaginile superbe semnate de legendarul director de imagine Henri Alekan, cel care a filmat si “Frumoasa si bestia” (1946) de Jean Cocteau. Sus pe cladiri sau pe umerii statuilor, ingerii privesc. In trenciuri si cu zambete de Mona Lisa, ei pot fi vazuti doar de copii si de orbii care le simt prezenta. Ingerii vad totul, simt totul si deci vin in preajma muritorilor in momente de tulburare, frecventand dormitoarele singuratice, bibliotecile si scenele accidentelor. Desi incapabili sa influenteze actiunile oamenilor, ingerii pot aduce o raza de speranta acolo unde inainte nu era decat intuneric.

Fascinatia lui Wim Wenders pentru “ingerii” Berlinului explica si realizarea lui Atat de departe, atat de aproape! care continua, recontextualizeaza viziunea din Cerul deasupra Berlinului pastrand o dimensiune filosofica si un simt al istoriei care angajeaza privitorul intr-un act de reflectie.