"Sa nu ne facem iluzii cu privire la capacitatea intelectualilor de a judeca lucrurile"

AltIasi: Privind in ansamblu, cum au facut intelectualii romani – nu doar cei din cartea dumneavoastra, ci de-a lungul timpului – fata „capcanelor istoriei”?

Lucian Boia: Pai, in general prost, cum sa faci fata capcanelor? In capcane cazi si iesi destul de greu din ele. Sa nu ne inchipuim ca intelectualii au nu stiu ce calitate in plus fata de restul muritorilor ca judeca mai bine mersul istoriei. De multe ori il judeca mai prost, fiindca sint tentati spre constructii abstracte, sint tentati spre utopii, spre solutii paralele, de-aia sint intelectuali, sa se tot gindeasca. Si se gindesc cind mai bine, cind mai rau. Cele mai mari prostii pe lumea asta le scriu tot intelectualii, sau le afirma, sau le fac, fiindca intelectualii sint cei care gindesc uneori mai mult decit trebuie si isi imagineaza tot felul de solutii. Asa incit sa nu ne inchipuim ca intelectualii sint mai realisti sau mai apropiati de adevarurile mersului istoriei. Nu, s-au lasat de multe ori inselati, au ratacit de multe ori, asta este. Sa nu ne facem iluzii cu privire la capacitatea intelectualilor de a judeca lucrurile.

AI: Se poate vorbi in mod real astazi de o prigoana a intelectualilor?

L.B.: Nu cred, e prea mult spus. Cred ca in Romania exista suficienta libertate intelectuala, totul e ca intelectualii sa si-o asume si sa actioneze in consecinta. Daca intelectualii nu au un rol mai mare si mai eficient este vina lor, dar nu cred ca sint supusi unei prigoane, nu gindesc in felul asta. Eu ma simt perfect liber ca intelectual. Sigur ca pot sa am alte nemultumiri privind viata mea si a noastra in Romania, dar eu ca intelectual nu pot sa reprosez nimic Romaniei, nu mi se pun piedici in nici un fel sa-mi afirm ideile.

AI.: Ce considerati ca ar fi putut acestia face mai bine pentru Romania?

L.B.: Ar fi putut sa fie mai independenti decit sint, sa fie mai critici, inclusiv in sensul constructiv, nu destructiv neaparat. Sa se manifeste cu adevarat ca niste oameni liberi, care sa isi afirme cu curaj ideile. In rest, pentru politica efectiva, ai o clasa politica, nu trebuie neaparat intelectualii sa se bage in asta. Rolul lor este sa fie atenti la ce se intimpla si sa fie cit mai independenti si cit mai pertinenti in judecatile lor.

AI.: S-a intimplat vreodata, din punct de vedere profesional, sa nu spuneti adevarul?

L.B.: Eu cred, in ce ma priveste, ca nu am mintit niciodata. Dar poti sa nu minti ca istoric si sa nu spui chiar adevarul asa cum e fiindca nimeni nu spune adevarul asa cum e. Aici e vorba de conditia istoriei. Una e istoria cea mare, care a fost si care a fost intr-un anume fel si alta inseamna reconstituirile pe care le propunem noi ale istoriei. Deci poti sa fii foarte corect, sa nu minti nici o iota si totusi sa nu ai dreptate sau sa nu ai decit partial dreptate in istoria pe care o propui. Insa eu, cu intentie, nu am mintit niciodata. Ce trebuie insa sa spun este ca in perioada comunismului, chiar daca nu am mintit, nu am putut sa spun o gramada de lucruri care trebuiau spuse sau ar fi trebuit sa fie spuse insa nu puteau sa fie spuse, asta era conditia oricui inainte de ’89. Dar nici inainte, nici dupa ’89 n-am spus altceva decit ce cred. Deci tot ce e in mine a ajuns sa apara in cartile pe care le-am publicat, n-am tinut ascunsa nici o idee pe care am considerat-o semnificativa si meritind sa fie comunicata celorlalti. Din punctul asta de vedere, pot sa va asigur ca ce-am publicat, cartile mele sint perfect sincere.

AI.: Cum va raportati dumneavoastra la putere?

L.B.: Sint cu totul in afara chestiunii legata de putere, eu stau pe margine, cum sa spun. Dar imi indeplinesc functia de intelectual, de a comenta, de a-mi spune punctele de vedere. Dar nu particip in nici un fel la jocurile de putere la nici un nivel. N-am participat nici in Facultatea de Istorie, nu m-a interesat niciodata si chiar m-am ferit sa conduc facultatea sau vreo catedra, n-am avut asemenea functii ca n-am vrut sa le am. Deci nu imi place. Urmaresc puterea, urmaresc ce face puterea, ca de-aia sint istoric, dar nu imi place sa particip la jocurile puterii.

AI.: Au gresit de-a lungul istoriei intelectualii romani fata de Basarabia?

L.B.: Da, cred ca au gresit fata de Basarabia, si nu numai intelectualii, ci si oamenii politici. Cind s-a facut Romania, si ma gindesc la atitudinile din Primul Razboi Mondial, e clar ca Transilvania a insemnat mult mai mult decit Basarabia si de-asta Romania s-a aliat in 1916 cu Antanta si a refuzat cealalta solutie, care era si ea de luat in considerare si unii au luat-o in considerare – o alianta cu Puterile Centrale. Daca Romania ar fi mers cu Puterile Centrale, mergea pentru Basarabia, mergind cu Antanta a mers pentru Transilvania. Cred ca Basarabia a fost intotdeauna in planul doi al preocuparilor romanesti si de aici si o anume frustrare a basarabenilor.

AI.: Cit de independenti ii vedeti pe intelectualii romani de azi in raport cu puterea?

L.B.: Intelectualul n-a fost niciodata foarte independent in raport cu puterea si asta e pacat, fiindca misiunea lui ar fi tocmai sa fie independent, este functia critica, care e cea mai pretioasa, daca ne referim la el. Din pacate, intr-un fel sau altul, intelectualii – nu toti, nu vreau sa generalizez, dar gindindu-ma la categoria intelectualilor in ansamblu – sint destul de dependenti de putere. Prin pozitiile pe care le ocupa, multi sint functionari ai statului, intr-un fel, ca sint profesori sau ocupa alte functii si printr-un anume respect pe care il au fata de putere, printr-un anume complex pe care il au fata de putere.

AI.: Este compromisul mai mare acum decit atunci?

L.B.: Nu cred. Din exemplele pe care le-am dat (n.r.: in carte) rezulta ca si atunci dependenta de putere sau tentatia de a fi in apropierea puterii, de a se afla in umbra puterii, sub umbrela protectoare a puterii, tentatia a fost intotdeauna destul de mare. Nu pot sa masor acum, nu exista un aparat masurat in privinta asta, dar nu cred ca sint mai dependenti astazi decit atunci, cred ca e o conditie a intelectualului pe care o intilnim in diverse epoci.

AI: Credeti ca atitudinea intelectualilor de azi fata de partide si putere va fi la fel si in viitor?

L.B.: Eu nu stiu ce va fi in viitor. Istoria merge tot mai repede inainte, lumea se schimba radical. Eu cred ca noi sintem la sfirsitul unui ciclu de civilizatie. Nu stiu ce se va intimpla cu Occidentul, ce se va intimpla cu Europa in conditiile cind se ridica toti ceilalti in jur, si e o lume foarte mare, mult mai mare decit lumea europeana, deci nu stiu efectiv ce va fi istoria peste citeva decenii.

Daca au fost de-a lungul timpului, e de presupus ca vor fi si in viitor. Dar sa construiasca altii scenarii de viitor. Eu nu stiu ce va fi peste 50 de ani. Sau stiu, cred ca stiu ca va fi o lume foarte diferita de lumea de azi, fiindca istoria merge mult mai repede, deci in 50 de ani lucrurile se vor schimba mai mult decit in sute de ani de dinaintea noastra. Asa ca nu stiu in ce gen de societate vom trai peste 50 de ani, n-am nici cea mai mica idee.

AI.: Costi Rogozanu, in Suplimentul de Cultura, va acuza cartea de reductionism si de alaturarea a unor figuri, mai mult sau mai putin justificat, sub aceeasi umbrela.

L.B.: Cred ca Costi Rogozanu are o atitudine foarte pronuntata de stinga. Eu am incercat sa pastrez un echilibru si am incercat sa nu acuz. Am avut maniera mea de a vedea lucrurile, o anume detasare fata de ce s-a intimplat si fata de oameni. El cred, daca am inteles bine critica lui, ca ar fi vrut sa-i tratez ceva mai bine pe cei de stinga decit pe cei de dreapta. Sa fiu mai intelegator, eu stiu, in anii ’30 cu pro-comunistii decit cu legionarii. Eu in felul meu m-am asezat echidistant in raport cu acestia. Asta cred ca e sensul criticii lui Costi Rogozanu.