- 2766
Vali Racila s-a vandut blues-ului
Dupa concertele Urma si The Brad Pits, barul La Baza si-a incheiat seria mult-anticipatelor cantari-martisor cu o seara dedicata, de aceasta data, iubitorilor muzicii blues. Vali Racila, un fel de guru al genului pe plaiurile mioritice, a reusit sa recreeze, pe o scena aflata la mii de kilometri fizici si culturali distanta fata de realitatea sclavilor afro-americani, atmosfera trista si melancolica specifica baladelor folclorice ale populatiei de culoare.
Intr-un ambient atipic, in absenta jocurilor de lumini si fum si a montajelor scenografice spectaculoase impamantenite la nivelul spectacolelor ce apartin altor genuri, interpretarea de tip «one man show » a lui Vali Racila a fost suficient de intima si autentica incat sa deschida o poarta de comunicare emotionala si muzicala intre spectatorii asezati cuminti la mesele lor si o realitate de mult apusa in arhivele socio-culturale a unei Americi indurerate si exploatate. In compania « tovaraselor artistice», binecunoscutele chitari, dintre care si cea care se bucura de faima celor 108 ani de existenta, bluesman-ul Racila ne-a purtat prin ritumuri, cand triste si lente, cand alerte si vesele, ne-a incurajat sa fredonam alaturi de el, ne-a oferit din cand in cand date importante in legatura cu versurile melodiilor si semnificatiile acestora,reusind sa intareasca, in finalul cantarii de aproape 3 ore, pasiunea iubitorilor de blues pentru acest gen si sa-i seduca muzical pe necunoscatorii stilului.
Printre melodiile cantate publicului iesean sambata seara s-au numarat: «If the river was whiskey», «When did you leave heaven», «Trouble in mind», piesa interpretata si de cei de la Nightloosers, «Irene, goodnight», «Is that a monkey you got» sau «I’m crazy for my baby». Vali Racila a inclus in playlistul sau si melodia «Crossroad» a lui Robert Johnson, piesa care a stat la baza cunoscutei legende in lumea bluse-ului a intelegerii facute de cantaret cu Diavolul in tineretea sa, vanzandu-si sufletul pentru a primi darul muzicii. Acest mit infatiseaza caracterul mistic al inceputurilor genului blues, a carui muzica era vazuta de populatia de culoare ca o manifestare artistica de tipul «selling your soul to the Devil». Amestecat in ritmurile colorate a muzicii blues, si-a facut timid aparitia si un vers a lui Andries («Cand iese ea pe strada, toti se uita dupa ea »), vers ce apartine melodiei «Ochi de ciocolata».
Satisfactia concertului nu s-a simtit doar la nivelul publicului; Vali Racila s-a despartit, la randul sau, cu greu de spectatorii de la Baza, revenind, in finalul programului de 3-4 ori pe scena, vizibil emotionat de reactia fanilor sai. Dupa terminarea concertului, bluesman-ul a facut poze si a impartit caldura si autografe iubitorilor muzicii sale.
