Sun Glitters, o avalansa a momentului

Muzica Sun Glitters are un gust specific si, astfel, un public nu exagerat de generos in dimensiuni sau – daca mai are rost sa mentionez – in varietate. In schimb, aceleasi sunete valurite nu-s dintre cele ce planuiesc sa se cuibareasca hotarat in mintea ascultatorului pentru ca sunt consumabile. Am insa certitudinea ca Victor Ferreira n-a avut niciun fel de conflict din vanitate in acest sens, caci vad foarte bine ca directia in care a ales sa-si conduca muzica e aceea a unei explorari ample si coplesitoare a prezentului. Ascultand Sun Glitters intelegi ce e aceea o avalansa a momentului. Revin la idee.

Meru este locul larg dar discret in care sambata, la ora 22, Maria Magdalena a pus de-un warm-up lung de cateva ore si care a crescut in intensitate odata cu timpul. I-a iesit mai intai un mix temperat cat sa nu inhibe oamenii, care s-a transformat mai apoi intr-o miza de sine-statatoare a serii. Si bineinteles ca ar fi tare pacat sa nu amintesc si meritul lui Iustin Surpanelu, care a ilustrat primul segment al serii intr-un mod atat de intuitiv.

Intre timp se adunase si public consistent, cu fumatorii si dansatorii de rigoare, cu atenti si distrati deopotriva de indreptatiti sa fie astfel de sunetele electro ce ii trageau in lumea lor. Victor Ferreira a venit pe scena simplu, ne-a legat de vizualele lui cu tenta repetitiva atat de necesare cand muzica lui oricum cadea deja suficient de nuantat și si-a lansat albumul Scattered into Light in seara aia. Victor Ferreira n-a stat mult in Meru, dar indeajuns cat sa isi exemplifice minunat ideea de sincretism in arta. Muzica lui are temperatura, are gust, se aude si se intelege. E o dovada a lui acum si aici si nu se simte vinovata din cauza asta. Si bravo ei, pentru ca o face tare bine.

Sunt unul dintre oamenii aia care pot sa asimileze complet si fara probleme un eveniment fara sa schiteze o parere de miscare indiferent de context si, cu toate acestea, sa se bucure total de el. Nu-mi ridic, insa, comportamentul la rangul de recomandare, fiind constienta ca exista acea departajare a produselor artistice in functie de maniera in care sunt receptate. Ca un ascultator intr-un spatiu intim e firesc sa fie mai degraba pasiv in reactie, in vreme ce un ascultator ce participa la un concert se asteapta ca muzicienii sa-l stimuleze social – iarasi un truism. Cu tot pericolul de „muzica de ascultat acasa” pe care ramurile electro il atrag, Sun Glitters a fost atat de convingator sambata seara, ca am simtit ca nu putea fi altundeva decat in Meru. N-a fost trist, n-a fost vesel, n-a fost exagerat, dar a fost nuantat si – o s-o zic din nou – chiar acolo, cu noi. Sun Glitters face o muzica stralucitoare in felul ei, o muzica ce nu te rupe cu totul de lumea ta, dar care iti propune sa-ti simti propriile imprejurari si imprejurimi mult mai adanc. Deloc putin, nu?

Beat Poetry a incheiat seara si a facut-o domol. Un after-party in care ma gandesc ca lumea n-a vorbit despre Sun Glitters pentru ca muzica aia n-a fost acolo de parada, n-a fost pentru ca noi s-o observam ca pe ceva distinct de noi insine, ci tocmai ca sa ne foloseasca drept pretext, ca sa ne simtim pe noi insine mai bine.