Interviu cu Horia Mihail despre piane calatoare

In scurta pauza dintre repetitii si concert, printre emotii, perindand pe scarile Bibliotecii Centrale Universitare, Horia Mihail a vorbit acum o saptamana despre viitorul muzicii clasice, piane calatoare si cariera pianistica.

"Singurul lucru cert a fost ca am vrut sa traiesc in Romania, de asta m-am intors din America"

AltIasi: Ati interpretat numeroase compozitii de-a lungul carierei dvs. muzicale, din cei trei B - Bach, Beethoven si Brahms stiu ca va place Brahms, cat de important este el ca si compozitor in comparatie cu ceilalti doi?

Horia Mihail: E o intrebare foarte dificila, fiecare a contribuit decisiv la dezvoltarea muzicii in alt mod categoric. Intrebarea e mai nimerita pentru un muzicolog decat interpret, insa eu personal nu mi-as imagina viata pe care o am fara Brahms, tot asa de bine as putea spune ca nici fara Bach sau Beethoven, Rahmaninov, Ceaikovski, fara Prokofiev, ar fi mult mai saraca. Ca pianist repertoriul pe care l-a scris Brahms este absolut fabulos, aduce piese concertistice si aici putem vorbi de cele doua concerte absolut extraordinare pentru pian si orchestra precum si o serie foarte lunga de piese pentru pian solo, dar si repertoriul cameral, in care este impus pianul.

AltIasi: Ati inceput studiile de pian la varsta de sapte ani, de mic v-ati obisnuit cu scena si ati cantat alaturi de nume consacrate ale muzicii clasice si totusi biografia dvs. arata ca ati urmat studiile unui profil diametral opus artei in timpul liceului.

H.M.: E adevarat, a existat un hiatus din punct de vedere al profilului scolii pe care am urmat-o, insa din clasa intai, adica de la sapte ani, si pana am terminat studiile am invatat in continuu chiar daca am terminat un liceu de matematica – fizica. Am studiat in particular tot ceea ce era nevoie pentru a da si intra la facultate.

AltIasi: Daca stam sa ne gandim asa sunteti un fel de Chopinal contemporaneitatii: el la varsta de 7 ani a compus primele opere, iar dvs. la aceeasi varsta ati inceput studiile la pian, avand dupa cateva luni debutul oficial, destul de devreme am putea spune.

H.M.: Da, am debutat dupa sase sau sapte luni de studiu in Bucuresti la Sala Dalles, la conferinta unui mare violoncelist si muzician, George Cocea, care a disparut de foarte multa vreme. El tinea in perioada aceea niste conferinte in Bucuresti pe teme muzicale si avea ca invitati tot felul de artisti consacrati. Fiind prieten cu tatal meu si ascultandu-ma intamplator in Bucuresti m-a programat intr-una dintre aceste conferinte si am sustinut un mic recital de vreo douazeci de minute. Acela a fost debutul meu oficial. Comparatia cu Chopin ma flateaza, in general muzicienii care urmeaza o cariera solistica au debuturi de la varste foarte fragede, desi exista si exceptii. Am un fost coleg profesor la Universitatea din Boston care a inceput sa cante la pian la 14 ani, a debutat la 16 ani si a ajuns un pianist fantastic, insa astfel de situatii sunt absolut ocazionale, foarte rare.

AltIasi: Stiu ca Chopin a compus mai multe studii care fac parte din repertoriul viitorilor pianisti si din cate am observat interpretarea acestora necesita o tehnica deosebita. In timpul unei interpretari, ce mana va este solicitata mai mult?

H.M.: Cele 27 de studii sunt opere de arta nu neaparat studii, fiecare piesa in parte adresandu-se uneia sau mai multor probleme tehnice, dar este relativ lucrul acesta fiindca sunt unii pianisti carora le este usor un lucru si dificil un alt lucru, sunt pianisti carora nu le este dificil nimic si altii care se chinuie la tot. In ceea ce ma priveste, am invatat aceste studii in clasele primare si aveam probleme mai mari cu mana stanga si cateodata si cu octavele deoarece mana mea nu este foarte mare.

AltIasi: Ca muzician ce v-a oferit America?

H. M.: Am invatat foarte mult, am avut niste profesori extraordinari, informatie la indemana atat in biblioteci cat si informatii primite direct de la alti artisti, posibilitatile tehnice de a studia iarasi foarte bine si faptul ca am avut contact direct cu mari artisti ai lumii.

AltIasi: Va numarati printre artistii (alaturi de Alexandru Tomescu si Razvan Suma) care s-au intors acasa pentru a pune in practica ceea ce au invatat in strainatate, insusi Tomescu spunand „in Romania sunt foarte multe lucruri de facut si m-am gandit ca cineva trebuie sa se apuce de ele”. (sursa)

H. M.: Mi-aduc aminte teoria lui vizavi de intoarcere, dar eu nu sunt la fel de exact in folosirea termenilor. Singurul lucru cert a fost ca am vrut sa traiesc in Romania si asta se intampla. Am vrut sa cant, iar dupa cativa ani de la intoarcerea din SUA impreuna cu Alexandru Tomescu si Razvan Suma am format "Romanian Piano Trio" si am incercat sa dezvolt o parte din teoriile despre promovare invatate in cei 10 ani, adaptate la realitatea romaneasca. Au functionat bine si este foarte clar ca functioneaza in continuare: exista turneul Razvan Suma – Va place Bach?, Alexandru Tomescu – Stradivarius, Ionut Stefanescu – Flautul de aur.

AltIasi: Inafara de muzica, exista vreo alta arta ce v-a captat atentia?

H. M.: Da, arta gatitului. Sunt consumator frecvent de alte genuri de expresie artistica, in calatoriile mele vizitand marile muzee si colectii de arta ale lumii. Insa singura arta cu care ma intalnesc zilnic este cea a sefului de bucatarie.

"Imi place sa simt in timpul unui concert ca unul din spectatorii din sala pleaca impreuna cu mine intr-o calatorie, calatorie care-l face sa uite de grijile si de problemele cotidiene." 

AltIasi: Din cate am observat fata de anul trecut numarul concertelor din cadrul turneului „Pianul Calator” aproape s-a dublat. Avand in vedere ca numele turneului ne duce cu gandul la concerte solo, cum v-ati hotarat sa fiti acompaniat si de orchestra si in acelasi timp cum ati ajuns sa sustineti ultimul concert din turneu in Republica Moldova ? 

H. M.: Este adevarat, a fost un entuziasm personal poate datorita faptului ca m-am simtit foarte bine in primul turneu. Cred ca, in viitor voi reduce totusi numarul, fiindca avand in vedere infrastructura din tara noastra o astfel de perioada de cinci saptamani pe drumuri cu foarte multe concerte este infiorator de obositoare! Nu e usor sa mergi pe drumurile noastre doua-trei sute de kilometri si sa ai si concert seara. In ceea ce priveste concertul din Chisinau a fost inclus in cadrul turneului deoarece face parte dintr-o manifestare ce are loc anual la Chisinau si anume Festivalului International pentru Pian si Orchestra „Noptile pianistice - Moldova - Marea Neagra" organizat de Alianta Franceza din Moldova. Am cerut permisiunea organizatorilor sa cant acelasi repertoriu pe care-l cant in concertele cu orchestra din cadrul turneului si sa fie parte integranta a acestui proiect.

AltIasi: Ambele piane, actori principali ai turneului Pianul Calator, vor incanta timp de trei ani publicuri mai putin obisnuite cu ele. Imi dau seama ca durata aceasta este asemanatoare cu cea a Stradivariusului ce se afla momentan in custodia lui Alexandru Tomescu. Care este diferenta dintre cele doua si ce traiectorie vor avea dupa trei ani?

H. M.: Pianul Calator 1 este un pian Steinway, a fost reconditionat si este in stare foarte buna iar in momentul acesta se afla la Medias. Pianul Calator 2 din acest an este un Bluthner, mai mare cu 6 cm decat Steinway-ul, un pian care este la fel ca celalalt intr-o stare foarte buna si va ajunge dupa terminarea turneului la Sanicolau Mare unde cred ca va face o cariera frumoasa in urmatorii trei ani. Deocamdata contractele dintre Societatea Romana de Radiodifuziune proprietara acestor piane si comunitatile care primesc instrumentele sunt pentru trei ani cu posibilitate de prelungire, insa depinde de ceea ce se-ntampla cu pianele respective, fiindca in momentul in care ele nu ar fi utilizate asa cum ne-am dori sau pot exista alte persoane care au nevoie de ele, ele pot fi redirectionate.

AltIasi: Intr-un interviu anterior cu Filip Papa (n.r. violoncelistul Cvartetului Ad Libitum), mi s-a spus ca partiturile compozitorilor moderni sunt pline de semne, au un limbaj de lemn al lor. Avand in vedere ca prin mainile dvs. au trecut opere de-ale mai multor compozitori cum comparati pianistic si stilistic compozitiile?

H. M.: As putea sa-l completez pe Filip, unele compozitii folosesc un alt limbaj al semnelor, limbaj care de obicei este specific fiecarui compozitor in parte, insa exista si lucrari scrise astazi sau ieri care folosesc sistemul normal de notatii. Daca este sa ma refer la stil eu cred ca muzica moderna nu poate fi incadrata intr-o singura grupa mare, practic exista foarte multe curente diferite si majoritatea compozitorilor contemporani cauta si uneori gasesc o modalitate proprie de a-si exprima emotiile si gandirea, fapt care face ca o analiza a ceea ce se creeaza in acest moment sa fie extrem de dificil de facut si iarasi o ierarhizare a calitatii a ceea ce se scrie. E o transformare fireasca datorata epuizarii combinatiilor posibile in limbajul clasic tonal, limbaj care s-a dezvoltat de-a lungul a catorva sute de ani. Practic, primul compozitor care a stabilit ideea de tonalitate, care a stapanit lumea muzicii pana la inceputul secolului al XX- lea a fost Bach. In operele contemporane unde s-a mai folosit tonalitatea, s-a folosit acelasi limbaj, bineinteles influentat de stilistica artistica. Muzica a fost o codasa a metodelor de exprimare, fiindca a existat un decalaj intre muzica si alte forme de expresie ce implica 10, 15, 20 de ani chiar.

AltIasi: Atunci viitorul muzicii clasice este garantat?

H. M.: Categoric, nu numai a muzicii clasice. Gandeste-te ce se intampla cu muzica anilor ’70 - ’80 si nu ma refer neaparat la muzica clasica ci la toate genurile. Exista piese care raman, si daca raman 20-30 de ani o sa ramana sute de ani. Si pe timpul lui Mozart existau o groaza de compozitori si in anii ’70 la fel existau o groaza de formatii, insa din alea multe au ramas cateva.

AltIasi: Care este lucrul ce va aduce cea mai mare bucurie ca artist?

H. M.: Sa simt, ca de stiut n-am cum sa stiu, in momentul in care s-a terminat un concert sau in timpul unui concert unul din spectatorii din sala pleaca impreuna cu mine intr-o calatorie, calatorie care-l face sa uite de grijile si de problemele cotidiene.