articol
stats

In your face

Leviathan este probabil cel mai puternic pumn in gura dat in ultima vreme Bisericii (oricare ar fi ea), dar in special celei ortodoxe, pentru modul duhovnicesc prin care poate coabita cu cele mai oribile dictaturi. Nu stiu ce orientari religioase are Zvyagintsev, probabil e doar un cetatean satul sa-si vada tara in care traieste cuprinsa de coruptie, minciuna, lideri autarhici si justitie supusa mafiei transpartinice. Suna cunoscut? Fireste ca da, doar sintem si noi in aceeasi bula est-europeana, dominata de o Biserica care cultiva pelerinajul la moaste, in timp ce Biserica din Apus recunoaste Big Bang-ul si evolutia.

Kolea, eroul principal al filmului Leviathan, este un ins in jur de 40 de ani, este recasatorit dupa ce prima sotie a murit si are un baiat adolescent din casatoria anterioara. Sta intr-o casa unde si lucreaza (are un garaj) si unde are si acces la Marea Barents si la privelestile aferente. Fara sa stim exact de ce (dar putem intui), autoritatile locale, impersonate de primarul care are tablou cu Putin pe perete in birou, vor sa-i ia casa si terenul de dedesubt, purtindu-l prin procese dirijate stim-noi-cum.

Aici intervine un personaj cu care filmul se si deschide, un fost coleg de armata al lui Kolea, acum avocat in Baroul din Moscova, cel care-l va reprezenta pe eroul nostru in justitie. Procesul se termina asa-cum-trebuie, prevazind despagubiri si compensari (nu stim daca sint mari sau mici, dar in orice caz nu pot compensa atasamentul emotional al lui Kolea fata de casa pe care a construit-o) pentru proprietar, dar continua, neoficial, prin santajul la care avocatul il supune pe primar. Raportul de forte se mai echilibreaza, dar o data cu acest moment incepe drama (unora) si tragedia (altora) regizate de Zvyagintsev.

Spre deosebire de filmele sale anterioare, ca Izgnanie sau Vozvrashchenie, cantitatea si senzatia de wallpapere pe minut a scazut considerabil, accentul cazind pe drama si mai putin pe atmosfera. Plus ca povestile, ca si in Elena, precedentul sau film, devin din ce in ce mai complicate si mai greu de asezonat cu ceva cadre generale si picturale.

Kolea este un Iov care ajunge sa-si piarda, treptat, si noua sotie si prietenul de la Moscova, si copilul si casa, precum si, fireste, nervii si libertatea, sfirsind in inchisoare. Pierde tot, dar nu-l vedem iesind din Infern. Are citeva contacte cu reprezentanti ai Divinitatii, pare sa-si indrepte atentia catre Dumnezeu, dar nu mai are timp de redemptie, raul l-a cuprins complet. Pare complet nevinovat, n-a facut decit sa-si apere existenta si s-o conserve asa cum si-a dorit, dar stie ca avocatul care-l reprezinta il va santaja pe primar si va genera o serie intreaga de abuzuri reciproce intre cele doua parti. Asta ar fi singura lui vina din punct de vedere dramatic.

Altfel, nimeni nu-i vrea raul in mod personal. Familia il sustine, prietenul de la Moscova are interese proprii (Kolea este pus in fata variantei cu santajul primarului la care compare dupa ce-si pierde increderea in dreptatea justitiei), membri ai autoritatilor locale ii sint chiar prieteni de familie, primarul insusi nu e neaparat interesat de viata lui Kolea, ii vrea doar terenul de sub casa, de altfel ii si ofera o compensatie financiara in urma procesului, dar ceva mai mare decit toti acesti insi, aceste personaje corect scrise, este sursa aruncarii lui Kolea in cel-mai-de-jos-punct-in-care-ar-putea-ajunge-cineva.

Ca e soarta sau Dumnezeu, nu stim, mai degraba e un alt aparat de putere care nu este atit de prezent in decursul filmului. Voalarea cauzelor decaderii lui Kolea, pe care un spectator obisnuit cu drame ar pune-o pe seama portretizarii destinului de catre Zvyagintsev, e de fapt o modalitate de a servi acel pumn in gura (sau in ficat, cum vreti) de care ziceam la inceput, cit mai puternic, cit mai greu si mai adinc. Devoalarea finala (e mega-spoiler daca intru prea mult in explicatii) duce discutia pe un alt plan, insa.

Daca am fi ramas cu voalul care ne-ar fi lasat noua, spectatorilor, optiunea de a-l identifica si a-i gasi nume (soarta, Dumnezeu etc.), Leviathan si-ar fi pierdut din forta. Ar fi fost doar un alt film rusesc cu o poveste dura, imbalsmata in recurenta vodca care nu mai purifica, doar face lucrurile sa fie spuse la un nivel aproape animalic. Este Leviathan un film nereusit prin prisma modului in care Zvyaginstev arata cu degetul raul si binele in propria opera? Poate. Pentru mine e o rabufnire a unui autor care a inteles sa mai dea si cu barda, nu doar cu pensula.

Resurse
Video: 

Leviathan [official trailer]

Leviathan [official trailer]
Articol scris de Iosif Prodan | Lun, 24/11/2014 - 00:34
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului iosif