- 3156
Desi a rulat la Iasi atit la Cinema Republica cit si la Cinema City saptamina trecuta, am apucat sa vad toate cele patru scurtmetraje la TIFF, cind inca nu erau in plan sa fie vazute sub forma unui omnibus. Nu toate m-au impresionat, asa ca nu le-am mai vazut inca o data. Daca le-ati ratat, e posibil sa le mai gasiti la un moment dat pe HBO sau pe la Serile de Film Romanesc organizate de ASJ anul viitor.
O lume noua – filmul realizat de Luiza Parvu se vrea a fi o drama despre Anna (ieseanca Olimpia Melinte), o tipa insarcinata in luna a 7-a care, imediat ce ajunge in America, unde urma sa se intalneasca cu sotul ei, afla ca acesta a murit. Impactul ar trebui sa fie, evident, puternic (ce va face ea de una singura?, cum va creste copilul fara tata?), ea incepe sa planga si sa se vaite asa cum orice femeie disperata ar proceda, insa asta e toata drama. La un moment dat, cumnatul ei are o discutie cu primarul orasului venit sa-i viziteze si atunci se arunca replica cu „A zis ca ai ochi frumosi”, poate singura parte buna din tot scurtmetrajul. Plot-ul e subtire, toata actiunea se petrece doar intr-o incapere , deci singurele elemente care puteau dinamiza situatia erau dialogul si mimica, dar acestea lasa de dorit, iar rezultatul e un film neinteresant, lung de aproximativ jumatate de ora in care nu se intampla mai nimic. Stiam ca la el a lucrat o echipa destul de mare, totul s-a filmat in America (desi e vorba de un spatiu inchis, in care nu vezi decat peretii incaperii si totusi, toata echipa a zburat pana-n America pentru a filma scurtmetrajul asta banal) si in plus i s-a facut foarte multa reclama, iar de aceea am ramas foarte dezamagita dupa ce l-am vazut. Cu toate acestea, scurtmetrajul a fost multi-premiat, laudat si mediatizat atit de mult incit i-a deservit, in final.
Trece si prin perete – un nou scurtmetraj de Radu Jude, o noua nominalizare la Cannes. A fost singura prezenta romanesca pe Croazeta de anul acesta si e de departe cel mai bun si mai corect film din tot omnibusul. Vorbeste despre moarte intr-un mod specific unei natiuni care a dat culturii universale Cimitirul Vesel si moduri grotesti de a o investiga (Cazul Elodia). Adaptare libera (probabil cea mai ok forma de ecranizare) dupa Cehov, trecerea prin perete nu e doar o replica referitoare la moarte ci parca mai degraba la capacitatea cinema-ului de a stirni imaginatia spectatorului. Noi nu vedem moartea vecinului de palier, doar vedem & auzim vorbindu-se despre, insa manifestam aceeasi curiozitate ca a fetitei din film. Cinema-ul lui Jude devine asadar un prilej de a vorbi si nu doar a arata o drama care nu e patrunsa de sens. Sensul e oferit de ceilalti, de alteritate. Iar Trece si prin perete tocmai asta face, vorbeste despre, incarca cu semnificatie si sens, dezvolta alte conflicte, trage concluzii si trece mai departe.
Kowalski - aici avem de-a face cu un plan-secventa de aprox 17 minute, realizat de Andrei Cretulescu. 3 tipi, dar nu orice tipi, ci Andi Vasluianu, Serban Pavlu si Dorian Boguta, se intilnesc la un pub intr-o seara. Avem parte de o atmosfera incarcata in care Kowalski si Kopalski, care se afla la un capat si la celalalt al mesei, isi arunca replici care mai de care mai piperate, avem geci asortate, mustati pieptanate, o chelnerita careia nu ii vedem capul datorita cadrului fix (cam ca in desenele animate cu Tom & Jerry - proprietara lui Tom - sau Powerpuff Girls - secretara roscata a primarului), un Kaminski care prin mimica-i marunta reuseste sa fie personajul-oglinda al spectatorului, un martor neimplicat in toata discutia dintre „cei doi duri” prin reactiile sale (o privire, un moment de tacere, un gest nervos etc) si o imagine cu penumbra marca Andrei Butica. Una peste alta, Kowalski e un scurtmetraj cu tensiune epica, tough guys si dialoguri cu tenta umoristica, care ar trebui sa placa.
Sa mori din dragoste ranita - este o comedie plina de umor, romantism si ironie realizata de Iulia Rugina, cu un scenariu scris de Ana Agopian si Oana Rasuceanu. Aceasta urmareste aventura-reactie a doi tineri vag mizantropi a caror pasiune comuna e Angela Similea, pasiune pe care o trateaza in modul cel mai serios, incat isi doresc sa aiba doi copii pe care sa-i cheme Anghel si Similea. Acum insa, din varii motive, acestia au ajuns sa se certe/supere atat de tare incat decid sa se sinucida, dar nu impreuna ci separat. De aici, filmul le urmareste povestile mereu in antiteza ale celor doi, in timp ce fiecare e pe cale sa-si taie venele sau sa se arunce de la fereastra, dar sunt intrerupti dramaturgic si oarecum teatral de diverse. Totusi, pare ca nimic nu-i pot convinge pe cei doi sa renunte la gestul necugetat, soarta lor aflandu-se voit in mainile faimoasei dive, ale carei versuri din cantecul Sa mori din dragoste ranita ii acompaniaza pe tot parcursul filmului. Scenariul bine organizat iti garanteaza ca nu te vei plictisi niciun moment si cu siguranta vei savura fiecare replica si fiecare context in care vor ajunge cei doi, de la petreceri de Halloween, la ritualuri de spiritism cu papusi vodoo si alte experiente care mai de care mai ciudate si amuzante, pentru ca in cele din urma tot Angela Similea sa fie cea care-i va reuni pe cei doi intr-un final memorabil.