Impresii de la RO-IFF

In Bloom spune povestea a doua fete adolescente si ceea ce li se intimpla in Georgia post-sovietica. Una dintre ele, Natia, este furata si devine sotia unui tinar cu inclinatii mafiote. Cealalta fata,  Eka, desi nu poate face prea multe pentru a stopa aceasta drama, e marcata profund si se maturizeaza mai repede decit ar trebui.

Filmul a avut premiera mondiala la Berlin, in iarna, iar acum a rulat pentru prima data in Romania. La Berlinala a primit Premiul CICAE, iar juriul a motivat decizia prin „puterea povestii ale carei efecte nu s-au stins nici acum, in momentul in care oferim acest premiu”. E drept ca filmul reuseste sa fie intr-atit de dur, incit nu imaginile sint cele care te lasa pe ginduri si iti cer cu necesitate sa iei o pauza de la maratoanele de film care sint subintelese in momentul in care participi la un festival, ci povestea in sine, discursul atit de bine controlat al acestui film.

Desi unele secvente ar putea fi considerate exagerate sau poate realizate cu o „pedala” care atinge prea tare podeaua, jocul actorilor, lipsa muzicii si decuparea atenta ofera stabilitate artistica si nu-l scot pe spectator din drama, introducindu-l intr-o telenovela. In Bloom e o drama aproape „romaneasca”; e ceva mai bine decupata decit sint in general filmele romanesti din NCR, nu are muzica extradiegetica, analizeaza o societate lipsita de unitate, in care „culoarea locala” e foarte pregnanta, fara a marsa insa pe clisee si tipologii caracteriale.

Drama e simpla, puternica si se consuma atit de repede incit nici nu ne trebuie mai mult de un cadru ca s-o vedem, insa perceperea ei dureaza mult mai mult decit atit. Andrei Serban spunea intr-o conferinta de presa de dinaintea montarii piesei Golem la TNI, ca rolul unui spectacol (fie el film sau piesa de teatru) valoros este acela care iti ramine in minte si dupa ce s-a terminat, altfel e un spectacol ratat. Nu am fost de acord atunci si nici acum nu sint, pentru ca nu cred ca socul sau efectul intirziat sint caracteristicile unui spectacol valoros. Cam aceeasi impresie o am si in ceea ce priveste In Bloom.

Cel de-al doilea film pe care am mai reusit sa-l vad la RO-IFF este cea mai noua productie Artis Film. Incercasem cu citeva zile inainte sa vad Retrace (Judit Elek, 2012), dar n-am rezistat pina la sfirsit. Cernozaurii, in schimb, rula in premiera mondiala cu 2 spectatori in sala, la ora 15:30 dupa-amiaza. Daca doar contextul ar fi fost putin jenant, n-ar fi fost o problema. Filmul, insa... e aproape imposibil de urmarit. Ceea ce te loveste inca de la primul cadru e grafica de jocuri video din anii ’90, gen Fifa 98 sau Volfied sau orice altceva mai vreti.

In ceea ce priveste scenariul, povestea e puerila. Bad guys vs good guys. Good guys win. Pe scurt, ne aflam la ceva ani dupa dezastrul de la Cernobil, iar radiatiile din zona au creat ceva monstri care vor sa distruga intreaga lume. O echipa de jurnalisti afla ce se intimpla acolo, iar in complicitate cu citiva monstri dizidenti, reusesc sa opreasca conflagratia care ameninta integritatea planetei...

Regizorul si scenaristul filmului, Radu Dinulescu, este la baza regizor de teatru, „primul roman care a luat un premiu la Festivalul de Teatru de la Avignon”, conform comunicatului de presa emis de RO-IFF. Nu-i cunosc activitatea din lumea scenei, insa primul contact cu arta sa cinematografica n-a fost dintre cele mai reusite.