AFF 2012, ziua a patra

Filmul cel mai in voga de pe aici se numeste Common Ground (vezi filmul aici) – in regia lui Anne Schiltz si Charlotte Gregoire – a fost filmat in patru ani si abia acum s-a terminat. Actiunea se petrece intr-o scara de bloc din Drumul Taberei unde seful scarii, contabila si ceilalti locatari sint protagonistii propriei vieti, pe care si-o povestesc sincer si increztori in fata camerei care nu-i judeca si care ii asculta cu interes. Nu e un documentar dur si socant precum Turn off the lights, e mai insightful si mai adinc; e despre destine si convietuire.

Gone Wild (Dan Curean, 2012) e despre caii de la Letea (si acesta e un proiect care a durat vreo 5 ani pina sa fie gata). Povestea lor incepe dinainte de acel moment mediatic emotionant si bine montat in film, cind totul parea idilic. Regizorul si-a prezentat documentarul ca o pierdere a inocentei, caii fiind iluzia libertatii salbatice. Desi pare un reportaj de pe Discovery, componenta umana a povestii e la fel de importanta pe cit cea a cailor – paralela intre cele doua specii reusind cu brio.

Primul documentar al lui Damian, Corpus din 2011 este un eseu despre corpul uman si, de fapt, despre spirit care „e etern”, zice regizorul. Intreg proiectul suna filosofard si voit ermetic. In schimb, Insula e mai coerent si mai usor de vazut&inteles si n-are pariuri metafizice. Asistam fascinati la repetitiile de la un spectacol de teatru semnat Silviu Purcarete si ii urmarim atit cit putem imaginatia debordanta. Avind in vedere ca tipul e foarte inchis fata de tot ce inseamna publicitate si media, filmul lui Damian e cu atit mai valoros ca document istoric.

Am reusit sa mai vad si doua scurtmetraje; The Kosher Shifts (Iris Zaki, 2011) e un mic experiment foarte coerent cu regizoarea in prim plan. E atee si lucreaza in afara orelor de curs ca receptionista intr-un hotel al evreilor ortodocsi. Isi pune camera fixa si filmeaza discutiile pe care le intretine cu diversi etnici pe teme curente. Amuzant si original!  Filmul Mariei Gans, Joc intre acte e o abordare fresh a situatiei socio-economie din oraselul in care s-a nascut, Halle (RDG) - foarte asemanator cu Iasii nostri blocati in timp. Regizoarea are doar 24 ani si totusi a reusit sa descrie foarte poetic un areal care intersecteaza memoria si constiinta prezentului. Si sa sa rezume la lucrurile frumoase...