articol
stats

Arta contemporana pentru o luna

La Galeria Cupola se vad picturi, se vad creatii ale tinerilor artisti ce pun in culori idei, cuvinte, trairi, lucruri cu sens care sa descrie conditia artistului de la inceputuri si pana azi, mai ales azi. Nu numai privitorul poate sta cu spatele, Adrian Crasmaru arata ca si tablourile au un revers, intocmai ca pagina unei carti ce nu suporta sa fie citita doar pe o singura parte, ci in totalitate. George Cernat e in cautarea lui Unu, scapat din cutie, iar Mitrut Peiu realizeaza ca artistii au mereu a face cu o lume a compromisului: sa o accepte?

Cine trece pe la Cupola zilele astea are ocazia sa gaseasca expuse lucrarile celor doi artisti tineri, George Cernat si Mitrut Peiu. Ei sunt inscrisi in proiectul O luna plina de arta contemporana, initiativa prin care saptamanal are loc cate un vernisaj de arta moderna. Primul lansat a fost pictorul si sculptorul Adrian Crasmaru, evenimentul de saptamana trecuta avand ca tema „Reversul tabloului”. La ambele deschideri a luat cuvantul criticul si profesorul Petru Bejan, domnia sa dand o sugestie pentru felul cum ar trebui sa fie privite aceste lucrari. Dupa cele doua expozitii se poate spune ca au in comun o anumita intentie, de a prezenta conditia artistului „pana unde se poate intinde panza”.

La Adrian Crasmaru „conflictul epistemic dintre cui si ac” sau paralela dintre cele doua ustensile a fost in cheie simbolica un motiv folosit in toate picturile sale. Estetica lasa loc interpretabilului, misterului, semnificatiei, dar nu se retrage cu totul si ramane alaturi de idee, de trimiterea la intrebare; „Reversul tabloului” nu e numaidecat o intoarcere cu spatele, nu e cealalta fata a panzei, ci e mai degraba o sfera care-i imagineaza intr-o oarecare masura pe creator, pe privitor, spectacolul lumii in care acestia sunt ancorati, cortina dupa care se ascund ambii si ipostazele in care fac cunostinta, unde si cum se intalnesc. Sfera de care vorbesc s-a revarsat in lucrarile lui Adrian Crasmaru si s-a creat un revers. 

In al doilea episod al proiectului, George Cernat si Mitrut Peiu contureaza in continuare povesti despre artist. Mitrut Peiu ar proiecta „mitul” compromisului, un mit care nu va fi distrus ca in celebra emisiune de pe Discovery Channel (The Mythbusters), ci se confirma pe zi ce trece. Provocarea lui Mitrut Peiu, ne spune domnul profesor Petru Bejan, e sa sondeze realitatea din prisma celor doua alegeri pe care le poate face si sa-l puna pe artist in lumina destinului; un destin nemilos si compromitator ori un drum lung, anevoios si promitator. Lucrurile n-ar fi asa de simple, de aceea se intreaba mai intai ce este compromisul in arta? Trebuie facute compromisuri in arta? E bine sa se faca unele compromisuri in arta? Este explicat compromisul ca pe o deviere, o abatere de la tinta. Ideal ar fi sa nu existe compromisuri in arta, dar vorbind la un nivel ideatic fireste ca ne pierdem in divagatii platonice. Conditia artistului e de asa natura sa depinda de cei din jur, astfel ca la tot pasul vor fi numeroase compromisuri: de ordin politic sau economic, doi factori decisivi. Sa ne inchipuim ca un artist poate avea succes pictandu-l sau scriind versuri despre familia dictatoriala Ceausescu, ori se poate lansa prolific in fata Mitropoliei asa cum o fac unii zilnic. In tablourile lui Mitrut Peiu cel mai frecvent schitat e compromisul facut de artist pentru supravietuire, pentru a-si asigura un trai rezonabil, recurgand la stilizarea de portrete in supermarket-uri, imbracand costume de Mos Craciun si concertand la TV.

George Cernat vine cu o alta perspectiva asupra conditiei artistului prin studii de lumina. La Apus umbra poate acoperi soarele, ego-ul celui care priveste rasfrangandu-se peste peisaj. Lumina lumanarii pare a fi in oglinda, este o palpaire candida dedublata sub o cruce. Ganditoarea, prietena sa, nu e numai dusa pe ganduri, e si prinsa de Rabdare. George Cernat transmite un mesaj, fiind el insusi cel ce il pune primul in practica: Think Out Of The Box! Conditia artistului e una in apropierea limitei si intru depasirea ei. Fructul, lamaia, este acru si riscant, dar pozitia atat de inalta si de interzisa il face pe Creator, care e copilul lui Nietzsche din Asa grait-a Zarathustra, sa depaseasca vointa de leu si puterea de bivol si sa fie naiv, o naivitate caracteristica acelui copil de care scria nihilistul german.

Articol scris de Stefan Diaconu | Sam, 20/10/2012 - 02:01
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului Stefan Diaconu