- 3467
Orwell si Kafka in societatea nord-coreeana
Adelin Petrisor este unul dintre putinii jurnalisti romani carora nu li se poate reprosa nimic din punct de vedere profesional. A relatat de-a lungul carierei sale cit de obiectiv a putut de la razboaiele din Irak, Afghanistan, Liban, Israel, Algeria, Albania, Egipt, Libia si alte zone de conflict, desi recunoaste ca nici un om nu poate sa nu fie putin subiectiv, mai ales cind imparte un transeu cu inca citiva soldati.
Dupa sase ani de incercari, jurnalistul a reusit in luna aprilie a anului trecut sa ajunga in Coreea de Nord, unde a participat la ceremoniile prilejuite de 100 de ani de la nasterea lui Kim Ir-sen. Iar acum a publicat la editura Polirom un album de 200 de poze, intitulat Coreea de Nord, un lagar cat o tara. Am reusit sa-l prind citeva minute dupa lansarea de la Iasi sa-l intreb cite ceva despre cea mai inchisa tara din lume.
AltIasi: Te-a facut experienta din Coreea sa apreciezi mai mult libertatile de aici, din Romania?
Adelin Petrisor: Intotdeauna. Multa lume ma intreaba de ce cred ca Romania va fi mult mai buna decit e in momentul asta. Unul dintre motive este acesta, cind te intorci din Kandahar si vezi Otopeniul ti se pare mult mai interesant aeroportul decit cel din Frankfurt sau din Munchen. Da, experientele de genul acesta ma fac sa apreciez mult mai mult ceea ce avem si nu apreciem in mod normal. Si de-asta ma intilnesc foarte des cu studenti, ma intilnesc cu tineri, pentru ca sint oameni care n-au „gustat” nimic din epoca Ceausescu. Nici eu n-am prins foarte mult, dar am prins. Si ar fi pacat sa nu stie lucrurile astea, sa uite si sa repete greselile pe care le-au facut parintii si bunicii nostri. Pentru ca istoria ne-a dovedit ca omul greseste fara probleme si cu o gratie de neinteles.
AI: Din cite ai apucat sa vezi, sint oameni acolo care chiar cred in toata propaganda sau e doar un teatru bine mimat?
A.P.: Probabil ca unii sint spalati pe creier, fara sa fie o formulare peiorativa, o spun cu compasiune, n-ai cum sa rizi de durerea oamenilor aceia. Deci unii cred ca au fost ingenunchiati de propaganda, e foarte posibil, pentru ca propaganda asta functioneaza de prin ’48 si, ca sa va faceti o idee, liderii sint prezentati in carti cu puteri supranaturale. Kim Ir-sen poate opri ploaia, poate vorbi cu cocorii, la moartea lui au plins rindunelele. Si probabil ca de-a lungul timpului, ginditi-va cite generatii au fost intoxicate, probabil ca sint si oameni care cred. Sint foarte multi oameni, mi-e greu sa spun citi, contactul meu cu tara respectiva a fost mijlocit de autoritati si a fost superficial. Dar sint si oameni speriati, pentru ca in Coreea de Nord poti ajunge foarte usor intr-un lagar de munca fortata. Cred ca sint si unii si altii dar nu cred ca stie vreun serviciu secret din lumea asta sa spuna citi cred, au fost ingenunchiati de propaganda si citi sint speriati doar si nu vor sa arate nimic.
AI: Ai vazut pe cineva care chiar sa para fericit?
A.P.: Nu, sincer nu. Desi gasesti culori, oamenii sint gri, cladirile sint gri. In ciuda culorilor – vopsesti blocul in albastru, atmosfera tot gri e acolo. Spuneam aseara la lansarea albumului ca in zone ca Iraq, Afghanistan, Somalia, Egipt mirosi moartea. Vezi cladirile care sint darimate, moartea e prezenta. In Coreea de Nord mirosi frica, mi s-a parut ca frica e cea care guverneaza.
AI: Sa inteleg ca seamana cu amintirile pe care le ai din comunismul romanesc?
A.P.: Mult mai rau, dar gindul care mi-a dat frisoane a fost exact ca asa ar fi aratat Romania, sau undeva acolo asa ar fi aratat daca n-ar fi existat 1989. Si spun asta constient de problemele pe care le are capitalismul nostru salbatic. Adica sint oameni, sint generatii ingenunchiate, sint oameni care n-au ce minca, dar cred ca daca Romania n-ar fi avut 1989, indiferent daca a fost o revolutie, daca a fost o lovitura de stat, nici nu discutam chestia asta, ar fi putut ajunge undeva asa cum e Coreea de Nord astazi. Ceausescu asta voia, Ceausescu a importat din Coreea de Nord cultul personalitatii.
AI: Ai pomenit si la lansare si in cuvintul inainte al cartii de Orwell. Cit ti se pare ca a reusit sa ghiceasca el din ce se intimpla acolo?
A.P.: Vorbeam cu Florin Lazarescu, eu cred ca si Orwell si Kafka n-au fost sanatosi, adica nu poti sa fii sanatos - bun, artistii sint usor plecati, ei cred ca au fost plecati mult mai mult - pentru ca nu poti sa-ti inchipui asa ceva. Dar una e sa-ti inchipui si sa scrii „1984” sau „Procesul”, sa vina domnul Joseph K., sa fie luat pe sus de-acasa si sa nu stie de ce si alta e sa vezi ca exista tari in care se intimpla lucrurile astea. (ride) E foarte greu de spus cine pe cine a copiat, pentru ca Kim Ir-sen a pus mina pe putere in ’48, Orwell a scris tot atunci cartea care a fost publicata mai tirziu. Dar foarte multe din Orwell, din Kafka, le regasesti in societatea nord-coreeana, care este singura dinastie comunista din lume, este singurul experiment de genul asta reusit, care functioneaza din ’48. E ceva.
AI: Cit de constienti iti pareau oamenii de acolo ca in afara e o intreaga lume pe care n-o s-o descopere niciodata?
A.P.: Eu cred ca toti, sau cei mai multi, sint constienti, dar nu stiu ce-i afara, ei merg pe ghicite. Din punct de vedere filosofic, ei cred ca redescopera foarte multe concepte si foarte multe.. nu mai vorbesc de filme, de carti de succes, de actori. Ei habar nu au, habar nu au. Foarte putini oameni au acces la lumea de afara, si aceia sint nomenclaturistii, diplomatii si securistii. In schimb, in Coreea de Nord aproape ca nu se poate intra cu informatii. Ginditi-va ca au un Intranet, ei nu au Internet, nu sint conectati la net. Serviciile secrete, partidul, astia sint legati la net. In rest exista un Intranet unde nu vezi decit ce vezi la televizor: stiri despre lider, stiri cu lider, cintece cu lider. Totul graviteaza in jurul liderului, indiferent cum se numeste el, ca e Kim Ir-sen sau Kim Jong-un. Liderul aproape ca a devenit neimportant, uitati-va la el, n-arata a presedinte, noi l-am filmat si il vedeti in reportaj cum se plictiseste la discursul presedintelui Parlamentului, bate darabana, se uita in gol. Dar tara nu e condusa de el probabil, probabil e condusa de camarila lui Kim Jong-il, ca a murit, dar au ramas generalii, au ramas potentatii zilei. Tara e condusa de China, nu e un secret, ca e mina Chinei acolo, care vrea un tampon in Peninsula, pentru ca in sud se afla 30.000 de soldati americani.
AI: Crezi ca o sa te macine in viitor sentimentul ca poate imaginile pe care le-ai difuzat de acolo vor fi afectat viata cuiva?
AP: Da, in momentul in care am difuzat reportajul am avut discutii in redactie zile in sir cu redactorii, cu producatorii, cu redactorul-sef, pentru ca aveam de ales intre a nu da imaginile acelea si a nu transmite telespectatorului putinul pe care il poti transmite de acolo – chiar daca esti acolo nu poti vedea multe, pentru ca nu te lasa regimul – deci puteam sa nu dau nimic si tu sa ma crezi pe mine pe cuvint sau sa dam asta, raminind cu cuiul in inima ca am facut fara sa vrem rau unor oameni de acolo, inclusiv ghidului cu care am fost.
