- 7126
Papusarul si dublul sau - Pogany, marioneta atemporala
Din multitudinea spectacolelor sau a examenelor de teatru care au loc sub egida Universitatii de Arte „George Enescu”, se pare ca anul 2014 poarta noroc catorva studenti. Spun asta datorita faptului ca au oportunitatea de a-si derula procesele artistice, nu numai pe scena Studioului, ci si in alte spatii, precum Teatru Fix, o forma de teatru neconventional, underground. Sa speram ca este abia inceputul unor parteneriate prolifice, in mod special pentru studentii care sunt pe drumul formarii lor ca artisti profesionisti.
Ilinca Istrate a absolvit sectia de Actorie\Papusi\Marionete a Facultatii de Teatru in vara anului 2014, iar in prezent este in anul I de Master. Nu cred ca exista vreun student care sa nu o cunoasca... de cele mai multe ori, pe holurile incapatoare ale etajului al doilea cand iesi de la cursuri sau seminarii ai ocazia de a te intalni cu o pereche de ochi foarte expresivi si cu Pogany. Cine este el? Probabil nu gasim un raspuns palpabil a tot ceea ce insumeaza, dar Pogany este o marioneta de talia unui copilas, sincera, sensibila, care imparte numai afectiune. La prima vedere ne putem gandi la o relatie dintre papusar si marioneta, dar e mult mai mult. Pogany, papusa cu fire si cu un chip atipic reprezinta pentru artista un baiat atemporal, care o insoteste pretutindeni (asa cum spune chiar ea intr-un interviu acordat pentru ziarul Mesagerul de Neamt). Cel care a contribuit la constructia fizionomiei lui Pogany este pictorul Manuell Manastireanu si, totodata, este de apreciat fascinanta asemanare a marionetei cu statuia Mademoiselle Pogány a lui Constantin Brancusi, din 1913.
Astfel, in seara de 27 noiembrie, Teatru Fix ne-a gazduit la spectacolul Razi, paiata, coordonat de lect. univ. dr.Anca Ciofu, cu Ilinca Istrate si Pogany. Un cadru destul de restrans, intr-un spatiu neconventional a adunat suficienti spectatori, atat cat sa le poti simti energiile din timpul reprezentatiei (pacat ca n-au fost mai multi dintre colegii actritei-papusar!). Spectacolul la care am asistat mi-a demonstrat, dupa ceva timp, faptul ca este posibil sa ma bucur si de reprezentatii calitative, care sa-mi trezeasca aprecieri si... apetitul pentru a scrie cu si din placere. Razi, paiata este un concept artistic, pe care Istrate si-l asuma de la inceput si pana la final, astfel regia si scenografia fiind construite de marionetista. De apreciat nu sunt numai tehnicile de manuire pe care ea le-a invatat si le-a exersat, ci si lucrul in constructia de papusi, marionete, decor, recuzita.
De cand am intrat in incapere si mi-am ocupat locul am observat o scena micuta, care avea in partea stanga, mai in spate, un paravan cu un ecran, special pentru teatrul de umbre, in rest... gol, pentru moment. Publicul se linisteste, iar din multime apare tipica Ilinca Istrate insotita de valiza ei de papusar. Odata patrunsa in spatiul scenic, aceasta incepe sa-si intre in rol. Primul contact a fost cu paravanul, unde, pe ecran am sesizat o poveste, care avea ca protagonisti doua figurine cu doua tije (papusi de tip wayang golek), specifice teatrului de umbre. Din „istorioara” pe care am vazut-o, am inteles ca este vorba despre ceva personal si ca din dragostea celor doi a aparut un copil, Ilinca Istrate, care va incepe atat in viata, cat si in spectacol sa se agate de lumea papusilor. Actiunea se muta catre valiza adusa pe scena, apoi apare Pogany (intr-un costumas de catifea, jumatate rosu, jumatate alb, cea dintai culoare purtand-o si actorul-papusar) in bratele artistei.
Pogany este o marioneta perfecta pentru coregrafie, parte pe care o vedem in momentul Tarantellei. Atat el cat si Ilinca Istrate se afla intr-un sincron, la unison in ceea ce priveste pasii, ce se pliaza perfect pe ritmurile napoletane. Apar in partea dreapta a scenei trei butoiase si o scandura. Pogany isi ia din valiza o tamburina in miniatura, pe care o foloseste in dans, apoi sare pe scandura si se produce dezechilibrul... cade la pamant ramanand pret de cateva secunde fara suflare. Pana acum „copilaria” lui a fost intr-o lumina calda, dar cu prima cadere, lucrurile incep sa nu mai fie atat de armonice. Papusarul isi anima marioneta printr-un suflu colectiv. Respira in acelasi timp ca o singura fiinta! Uneori dupa ceva timp scurs dintr-un spectacol imi place sa arunc cate o privire in sala. Sunt atenta la reactiile publicului, astfel, de aceasta data am simtit un manunchi de energii ce se rasfrangeau catre scena. Cei care aveau consumatie au uitat complet... nimic nu mai conta. Catharsisul s-a produs!
Revenind. Cand Pogany ajunge la valiza vedem o animare dubla, nu numai baiatul atemporal fiind insufletit de papusar, ci el, la randul sau anima o marioneta in miniatura cu fire scurte. Pot fi multe spectacole de teatru de animatie in care animarea se efectueaza in spatele paravanului, dar aici Ilinca Istrate anima marioneta la vederea spectatorilor, putandu-se observa emotiile care au fost constructive pentru marionetista. Un alt moment puternic este acela cand Pogany devine un artist al lumii muzicale. Relatia dintre Istrate si Pogany este aceea dintre o mama si un baiat, cea din urma fiind mereu alaturi de copilul ei, si totodata cea care-l sprijina neconditionat si care sufera si se bucura odata cu el.
Spectacolul este alcatuit din colaje, secvente sau episoade care ne transmit poze. Un singur plus ar mai fi fost necesar. Trecerile de la un episod la altul ar fi trebuit sa fie decupate mai vizibil, pentru a avea „fluiditate”, un liant care sa le confere un fir liniar. Ilustratia muzicala este compusa din muzica clasica: Max Richter- On the nature of the daylight, Zbigniew Preisner- Les marionettes, Stepjan Hauser- Alone (Sollima). Se stie ca intr-un spectacol de animatie ambianta sonora este foarte importanta, astfel in Razi, paiata ea a contribuit din plin, iar de ecleraj se ocupa Alexandra Popa, absolventa a sectiei de Teatrologie, de la U.N.A.T.C. Intotdeauna m-au interesat colaborarile dintre studentii de la diferite sectii, lucru ce ar trebui sa fie aplicat cat mai des.
Ilinca Istrate este o actrita-papusar cu potential si inclin sa cred ca arta papusareasca este mai dificila decat arta dramatica, din cauza ca un marionetist nu trebuie sa-si foloseasca doar trupul pentru a transmite, stari, emotii, ci si, in acelasi timp trebuie sa anime obiectele, trebuie sa fie un unanim, care nu se rezuma doar la propriul corp.
La finalul reprezentatiei nu stii la cine sa fii atent: ori la Ilinca Istrate, ori la Pogany?! Indraznesc sa afirm cu incredere ca papusarul pierde lupta si ca actorul-papusa este cel care primeaza. Razi, paiata este cel mai sincer spectacol in care Ilinca Istrate isi joaca propriul EU creator, care se rasfrange asupra dublului ei, Pogany. Papusaria, in cazul prezent nu este o arta destinata numai copiilor, ci publicului de la mic la mare, care se regaseste in acea functie sinusoidala, presarata cu cresteri si descresteri, numita viata!
