- 7852
Nicoleta Lefter, despre iubirea de oameni
Nicoleta Lefter este o nesfirsita explozie de fericire si pasiune. Te contamineaza cu buna ei dispozitie doar daca te priveste. Limba ei se vorbeste cu induiosare, ca o rugaciune spusa in zori. Toti am vorbit-o, putini o mai cunoastem. Actrita si femeia Nicoleta Lefter este cea care inca vrea sa invete. Este cea care iubeste oamenii mai presus de orice, imbibandu-si sufletul cu emotiile lor pe care mai apoi le transpune pe scena cu un firesc greu de egalat. Asa, ca un burete inca nestors, isi urmareste visele ca pe zmeu, alergind pina la epuizare. Inchizindu-se in lumea scenei, insa, Nicoleta Lefter pare sa nu epuizeze niciodata.
AltIasi: Acum doi ani spuneai ca ti-e foarte frica sa joci in baruri sau cluburi. Dupa experienta de la Iasi Fringe Festival iti mentii afirmatia?
Nicoleta Lefter: Nu mai am aceasta frica, joc in orice spatiu. Teatru se poate face in orice loc. Omul sfinteste locul.
AltIasi: Cum este sa fii in postura de spectactor? Faci comparatii intre tine si alti actori ale caror spectacole le vizionezi?
N.L.: Evident, in ultima perioada nu am mai avut timp sa merg sa vad spectacolele altora, dar – da! – nu ma pot detasa de faptul ca sint actrita atunci cand merg la teatru, din pacate.
AltIasi: Gandeste-te putin la personajele pe care le-ai jucat pana acum. Care dintre ele pare a fi rupt din tine cu adevarat? De ce?
N.L.: Toate sint rupte din mine. Nu stiu de ce e asa. Cind am sa aflu probabil nu am sa mai fac teatru.
AltIasi: Exista in tine o nesfirsita pasiune, un izvor de daruire pentru ceea ce faci, dar de unde te adapi cu seva inspiratiei? Ce te indeamna sa mergi mai departe in meseria asta?
N.L.: Ma inspira foarte tare oamenii din jurul meu, de la ei pornesc construirea unui personaj. Imi plac oamenii mult.
AltIasi: Crezi ca toti actorii simt asta? Exista o lege nescrisa dupa care toti oamenii scenei se ghideaza? Sau printre ei se mai gasesc si „intrusi”?
N.L.: Peste tot sint intrusi. Faza tare e ca nu stau mult si asta e bine. Calitatea totdeauna dureaza.
AltIasi: Povesteste in citeva cuvinte prietenia pe care ai legat-o cu Radu Afrim.
N.L.: O prietenie cum am eu cu Radu nu poate fi descrisa in „citeva” cuvinte.
AltIasi: Dar cum este sa traiesti alaturi de el in acelasi apartament?
N.L.: Este minunat. Cind e acasa imi face ziua mai frumoasa. Rid mult cu el.
AltIasi: Spuneai la un moment dat ca ti-ai dori sa-si faca o trupa particulara din care sa faci si tu parte. Ai reusit sa-l convingi?
N.L.: Nu cred ca trebuie sa-l conving. Cind isi va face trupa, cu siguranta voi fi si eu acolo, o sa va anunt (Ride).
AltIasi: Pentru inceput, cum crezi ca s-a dezvoltat scena culturala ieseana, comparativ cu cea din Bucuresti, in ultimii cinci ani?
N.L.: Cred ca e mai bine, monteaza regizori importanti, s-au facut angajari (tineri talentati), repertoriul e divers, lucrurile merg bine. Ar fi si pacat sa fie altfel la ditamai teatrul.
AltIasi: Este chiar asa de conservator publicul din Iasi cum se spune?
N.L.: Nu mi se pare deloc ca e conservator. E un public avizat pentru ca are o educatie si o traditie in spate, dar nu e conservator.
AltIasi: Cum a fost trecerea de la viata actorului provincial la cea traita in capitala?
N.L.: Nu e nici o diferenta, oamenii sunt la fel peste tot. Poate uneori mai plictisiti si mai snobi in metropole, depinde despre ce public vorbim si despre ce artist vorbim. Publicul meu e unul bun.
AltIasi: Cam cati ieseni joaca acum la Bucuresti? In afara de Marius Manole, favoritul tau. Tii legatura cu vreunul dintre ei?
N.L.: Multi. Un actor foarte bun, coleg cu mine la Odeon, Mihai Smarandache a terminat tot in Iasi, apoi Gabi Pintilei.
AltIasi: Cum vezi incurajarea teatrului romanesc si, implicit, a spectactorului de a veni la teatru? Se vorbeste despre o criza a spectactorilor; crezi in ea?
N.L.: Nu cred in crize in general, pentru mine ele nu exista. Exista perioade cind lumea se satura de spatii inchise si merge la terasa sau in parc sau afara din Bucuresti, dar asta e o perioada scurta.
AltIasi: Esti foarte atasata de teatru. Cu toate acestea, care este perspectiva ta asupra cinematografiei? Ai jucat deja in „Tinerete fara tinerete”, in regia lui Francis Ford Coppola. Ai fost recent votata in grupul 10 pentru Film. De ce nu te vedem in filme?
N.L.: O sa ma vedeti in curind mai des si in filme.
AltIasi: Ai aparut intr-un clip The Pixels ( Something Droll ) . Care e trupa ta preferata din tara si pentru cine ai juca gratuit intr-un videoclip?
N.L.: Travka, o sa si fac un vidioclip cu ei. Uite, un actor minunat este si George Gadei, solistul de la Travka. Si el a terminat in Iasi.
AltIasi: Intr-un interviu pentru revista TABU, ti-ai numit viata profesionala „un continuu orgasm”. Dar cum e viata Nicoletei Lefter in afara scenei? Ce ti-ai dorit cel mai mult de la viata si nu ai primit?
N.L.: Primesc tot ce imi doresc, din fericire sau din pacate, asta nu mai stiu. Cam tot ce mi-am dorit am primit. Viata mea in afara scenei nu exista. Am atita treaba si iubesc atit de mult ceea ce fac incit pot sa spun ca sint fericita acum, mai tirziu mai vad eu (Ride.). Ma adaptez repede. Asta fac acum: ma bucur. Ma bucur enorm pentru ca am proiecte, pentru ca pot sa fac ce-mi place cel mai mult. Teatrul iti da posibilitatea sa te joci permanent, sa-ti prelungesti copilaria, sa traiesti in afara cotidianului (facturi, politica, bani, scandaluri, boli). Ma feresc cit pot de zona asta a TV-ului unde totul este o catastrofa, unde se preconizaza un mare dezastru. Viata este frumoasa, dupa parerea mea. Oamenii sint buni. Eu asa traiesc.
