Generation X la Teatru Fix

Premiera a avut loc pe 4 noiembrie a.c. in Sala Studio a Teatrului de Nord din Satu Mare, spectacolul fiind realizat de Compania R d’un (d)ART in parteneriat cu institutia satmareana. Ovidiu Caita, regizorul si scenaristul textului, a lucrat la spectacol cu doua din colegele-actrite de la Teatrul de Nord, respectiv Raluca Mara, pe care a distribuit-o in rolul lui Dag si Alexandra Odoroaga, care joaca personajul Clara (Claire, in roman), in rolul lui Andi (Andz) cooptandu-l pe Ciprian Ciuciu, membru al trupei Teatrului “Regina Maria” din Oradea, care a lucrat cu Ovidiu Caita in spectacolul “Biloxi Blues” de Neil Simon.

Douglas Coupland s-a nascut in 1961, si-a inceput cariera ca jurnalist de afaceri, dar a renuntat la jurnalism in favoarea literaturii, a artelor plastice si a designului. A debutat in 1991, cu Generation X: Tales for an Accelerated Culture si a fost comparat cu Andy Warhol prin felul in care stie sa surprinda esenta lucrurilor.

Romanul-cult al lui Coupland surprinde esenta vietii unei generatii uncool prin refuzul de a fi cool cu orice pret. Personajele sunt trei tineri de douazeci si ceva de ani care au luat-o pe cai gresite si au senzatia ca nu li se intampla nimic. Generatia X e biblia post-moderna a milioanelor de tineri “alternativi” care simt ca lumea nu li se potriveste, iar viata ar trebui sa insemne mai mult decat consumism si noianul de junk-uri al culturii pop.

“Cautand schimbarea drastica ce le va da sens vietii (dependenta de media si cultura de mall au pervertit societatea, parintii i-au dezamagit, viitorul pare lipsit de substanta), tinerii refuza sa se maturizeze urmand caile conventionale si vaneaza noi repere: ca intr-un alt Decameron, inventeaza povesti sinistru de amuzante despre un razboi nuclerar si un posibil Armaggedon. Cei trei proscrisi culturali reusesc sa se smulga din apatia prezentului cu ajutorul fanteziei hranite cu alcool, dar constata cu disperare ca ironia, sarcasmul si cinismul - adesea reactii imediate la idealismul strivit de realitatile dure - sunt singurele cai de comunicare ce le-au mai ramas.“ (sursa)