Delu, debutul si UNITERUL

Premiile UNITER sunt privite deseori de tanara generatie cu detasarea vulpii care nu ajunge la struguri. Chiar daca se zvoneste ca uneori ele nu reprezinta adevarata valoare a lumii teatrale romanesti de pretutindeni, ba ca exista anumite interese la mijloc, nominalizarile, premiile si imaginea UNITER-ului vor dainui pe veci ca un indice de valoare si respect profesional. Un paradox tipic romanesc. Numai cand auzi: “ala a luat UNITER-ul”, deja te uiti la actorul respectiv mai cu jind, asteptand din clipa in clipa talent si maiestrie pe paine. Dar pe directia aceasta se poate discuta ore intregi.

Andreea “DELU” Lucaci s-a nascut in Iasi si are 23 de ani. Este masteranda in al doilea an la Facultatea de Teatru, in cadrul Universitatii de Arte “George Enescu” Iasi. Delu, copil rebel, “a fugit” de acasa sa faca teatru. De cate ori a incercat sa plece din Iasi, Iasul a adus-o inapoi. Si bine a facut. Acum s-a mutat pe strada Soficu’, la casa, cu gradina si trei caini. Boem, nu? Asa am gasit-o pe Delu si acolo i-am luat interviul. 

Cine este DELU Lucaci ?

Delu: Da’ cine sa fie Delu Lucaci? Nu stiu cine este Delu Lucaci, inca nu stiu cine-i Delu Lucaci. Poate fi in multe feluri. Sa spunem: “o fata care a terminat teatru, o tanara care isi doreste sa faca teatru”. Atat stiu acum...

Ce inseamna teatru pentru tine?

Delu: Stai sa ma gandesc. Tot ce-as vrea sa fac si un element esential in viata mea, asa cum o vad eu. Si pe care nici n-as vrea sa-l pierd vreodata.

Ce vrei sa trasmiti tu lumii ca artist prin ceea ce faci?

Delu: Ce simt eu... Nu stiu exact, teatru lucreaza cu sentimente... Asta cred ca vreau sa transmit: sentimente. Ma gandesc asa la o transparenta a sufletului, din care fiecare sa-si aleaga ce vrea. Teatru e ca o oglinda si poate daca oamenii se uita in ea, vad ce ar trebui schimbat.  Daca e ceva de schimbat.

Cand si de ce ai ales sa faci teatru?

Delu: Nu stiu exact un moment in care m-am hotarat sa fac teatru, nu-mi amintesc sa-mi fi dorit sa fac altceva si imi place mai mult sa cred ca e o “chemare”, cu care te trezesti intr-o zi, nu stii de unde vine si te trezesti hotarat ca asta vrei sa faci. Imi amintesc cand mergeam la Teatrul Luceafarul cu scoala si-mi amintesc si primul spectacol la care am plans, la Harap-Alb. Si de atunci imi doream sa merg la Luceafarul si sa-i intreb daca nu au nevoie de copii care sa joace rolurile de copii. Pentru ca nu intelegeam de ce oamenii mari trebuie sa joace copii, cand sunt multi copii care ar putea si care isi doresc sa faca asta. Si-mi propuneam eu sa ma duc acolo si sa le spun, dar n-am avut curaj. Ei, in timpul liceului am fost la cursurile de actorie de la Teatrul Bon-Ton si acolo am cunoscut-o pe Ozana Costin. Ea e mamica mea in teatru. Ea mi-a dat incredere  si m-a ajutat sa ma pregatesc pentru facultate.

Ai vreun model pe care vrei sa-l urmezi si cu care ai vrea sa lucrezi?

Delu: Eu imi gasesc usor modele in oamenii care muncesc cu pasiune, nu cred ca am un model definit.. Cred ca modele pentru mine au fost  profesorii care m-au indrumat, care m-au invatat meseria asta, care m-au invatat sa o iubesc si o respect. Si nu m-am gandit sa lucrez cu cineva in mod special. Bineinteles,  as vrea sa lucrez cu regizorii importanti, as vrea sa lucrez Silviu Purcarete, cu Radu Afrim, cu Alexandru Dabija, cu Vlad Massaci. Dar in fond cine n-ar vrea?!

Care este parerea ta despre facultatile de actorie din tara noastra?

Delu: Nu stiu cum este in alta parte, dar la Iasi chiar se face treaba. Cel putin noi am facut. Din pacate, cred ca e cam scurt timpul pentru studiu, fiind doar 3 ani si pe langa asta fiind si foarte multi studenti. Si e pacat. Eu chiar am invatat lucruri in facultate si am ajuns la concluzia ca daca iti doresti cu adevarat sa inveti, inveti oricand si in orice conditii. Important e sa fii tu cu capul pe umeri si sa iei ce e bun de la fiecare profesor.

Dar sunt foarte multi care sunt dezamagiti inca din primul an si renunta....

Delu: Este normal sa fie asa, e o triere. Inseamna ca nu si-au dorit cu adevarat. Cred ca e firesc sa se intample asa. E o facultate vocationala: vii, asta vrei sa faci, esti multumit de ce inveti, iti place, ramai. Daca nu, cauti altceva...

Crezi ca sistemul teatral romanesc este unul sarac, financiar vorbind?

Delu: Nu, nu cred. Vad spectacole grandioase, cum ar putea sa fie sarac?! Din perspectiva actorului, e foarte sarac, din pacate... Dar eu nu “prea" ma gandesc la partea financiara acum, deoarece inca sunt ajutata, nu am o familie de care sa fiu responsabila si  iubesc prea mult ce fac. Imi este mult mai “lejer”, sa spun asa, sa nu ma gandesc la asta acum. Bineinteles, nu vreau sa-si bata nimeni joc de munca mea. Deoacamdata, ma multumesc cu putin, financiar vorbind, pentru ca stiu ca am mult de crescut.

Ce inseamna pentru tine nominalizarea pentru Debut, la UNITER?

Delu: O incurajare, un plus de incredere. Nu ma asteptam deloc, stiam ca sunt propusa de teatru, dar nu ma asteptam. Sunt convinsa ca in tara sunt foarte multi actori tineri foarte talentati si nu ma asteptam sa fiu nominalizata.

Crezi ca in teatru e vorba in primul rand de talent?

Delu: Si de talent. Nu e vorba doar de talent, dar iti trebuie musai. Si noroc, si munca... E o combinatie intre astea trei. Ordinea nu e aceeasi de fiecare daca, dar trebuie sa se intalneasca undeva. Vorbesc de noroc gandindu-ma la Lucian Teodorovici, regizorul spectacolului Prapadul, si la colaborarile cu el, pentru ca nu-mi amintesc un alt regizor care sa-mi fi acordat incredere inca din timpul facultatii. Nu mai lucrasem cu regizori pana la el. Lui ii datorez nominalizarea.

Cum ai acceptat proiectul acesta? Probabil ti-a spus dinainte cam ce doreste de la spectacol...ti-a fost greu sa accepti sa apari nud stiind ca era si debutul tau pe scena Teatrul National Iasi?

Delu:Nu mi-a fost greu sa accept, pana la urma corpul meu e un instrument cu care lucrez eu ca actrita, eu asa vad. Iar scena de nuditate este asumata, nu este intr-un context erotic. Plus ca m-am inteles foarte bine cu toti cei implicati in echipa spectacolul, am colaborat minunat si nu m-am simtit deloc ciudat. Bine, cred ca si daca era altfel, tot o faceam. Nu vreau sa-mi pun piedici singura pe scena. Eu nu am simtit ca am facut nimic special, asa e personajul meu, asa fac. 

Ce reprezinta personajul acesta pentru tine?

Delu: Foarte mult, in primul rand pentru ca e debutul meu in teatru. In al doilea rand, pentru ca am lucrat cu actori mari si foarte talentati: Teodor Corban, Dumitru Nastrusnicu, Constantin Puscasu si Catinca Tudose. Si in al treilea rand, pentru ca am lucrat frumos cu Lucian Teodorovici, si cu toata lumea, de la sufleor, la regizorul tehnic, cu toata lumea. Toti din teatru m-au primit bine si le multumesc pentru asta. Eu m-am atasat de ei si sper sa mai colaborez. Eu imi doresc sa joc cat mai mult personajul acesta. E un personaj frumos si sincer. Si a fost placut pentru mine sa lucrez cu sufletul meu in amanunt si in lucruri frumoase. Plus ca ma regasesc in “Agnes”, in trairile ei, in modul ei de a fi.

La ce te astepti dupa aceasta nominalizare?

Delu: Nu ma astept la nimic, doar sper sa lucrez cat mai mult. Important e sa joc cat mai mult dupa nominalizarea asta. E si o responsabilitate in plus, dar tot de mine depinde, de cat de mult muncesc si de cat imi doresc. 

Ai de gand sa pleci in viitorul apropiat din Iasi?

Delu: Nu, pentru ca eu am mai incercat sa plec de aici si nu prea mi-a iesit. Am incercat sa dau la Bucuresti, apoi la master la Targu Mures, dar de fiecare data m-am intors in Iasi si mi s-au intamplat lucruri bune. Si imi place sa interpretez lucrurile astea, semnele astea, se pare ca aici e locul meu, deocamdata. Probabil in alta parte nu s-ar fi intamplat. Plus ca in Iasi miscarea artistica e in plin proces. S-a creat un mediu propice pentru arta, un mediu in care tinerii sunt foarte activi. Si-mi place. Ai cu cine lucra. Se intampla lucruri, vin mari regizori, teatrul independent s-a dezvoltat, e bine...

Hai sa facem un exercitiu, sa spunem ca  ai castiga premiul pentru debut, cui i-ai multumi?

Delu: Lui Lucian pentru rol, pentru colaborare si pentru incredere, Teatrului National din Iasi, profesorilor mei, colegilor mei, tuturor... Le-as multumi si le multumesc tuturor, pentru ca eu cred ca am invatat cate ceva de la fiecare om pe care l-am intalnit sau cu care am lucrat. Mie mi se cuvine doar un mic procent...

Pe Delu Lucaci o puteti vedea in stagiunea curenta la Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Iasi, in spectacolele "Prapadul", "Iasi in carnaval" si "Onorabili in direct", la Opera Nationala Romana Iasi, in spectacolul "Troienele" si la Ateneul Tatarasi, in spectacolul "Sunt o baba comunista".