- 5158
Cronica cu placere
In urma cu doi ani si jumatate eram in sala Gaudeamus a Casei de Cultura a Studentilor impreuna cu liceul pentru a viziona Oricand, cu placere! in regia lui Octavian Jighirgiu - spectacol destinat tinerilor cu scopul de a-i atentiona in privinta consumului de droguri. Imi aduc aminte si acum discutiile de dupa spectacol - fapt care a facut campania “Arta da, droguri ba!” sa treaca la un alt nivel, de la atentionare la implicare - in care tinerii isi exprimau parerea atat fata de substantele nocive cat si fata de spectacol si de realitatea mai mult sau mai putin adevarata pe care o reflecta.
Acum, fiind la universitate, vizionarea aceleiasi piese tot in regia lui O. Jighirgiu insa cu o alta distributie si montata in Clubul Presei m-a facut sa inteleg de ce acum cativa ani elevii strambau din nas la ceea ce au denumit clisee: dependenta imediata, aparitia unui dealer important care se incurca cu niste copii, parinti care nu investigheaza ci doar acuza. Jucata in bar, dar fara datele corespunzatoare acestui tip de teatru, Oricand,cu placere! pare la prima vedere o piesa care si-a gresit locatia insa modul in care publicul reactioneaza la poveste si la ingrosarile ei o aduc aproape de ceea ce se intampla acum ceva timp pe scena CCS-ului.
Se spune ca spectatorii de bar sunt cei mai galagiosi dar si cei mai pretentiosi: ei reactioneaza verbal la replici si situatii care li se joaca in fata, daca le suna telefonul ei raspund (se pun si cei care inchid imediat dupa replica “nu pot vorbi, sunt la teatru”), fac semne chelnerului si isi iau singuri pauze - dese - de baie. Aici am avut surpriza sa constat ca invitatii au fost ochi si urechi, jocul propus de actori i-au facut sa urmeareasca spectacolul cu un interes sporit si chiar sa fie surprinsi ca vizioneaza cu interes o piesa despre... liceeni care consuma droguri.
Usor actualizata la scena sociala si politica, povestea ramane simpla: o fata de clasa a unsprezecea (Daniela Tocari / Alexandra Acalfoae) se indragosteste de un baiat cu un an mai mare venit din alt oras (Dumitru Florescu). Efervescenta noii iubiri naste conflicte cu parintii si cu prietena cea mai buna (Andreea Olaru) mai ales cand cel iubit este condus de un viciu. Cum cainii incep sa semene cu stapanii lor, asa se intampla si cu protagonista noastra care preia viciul de la Tudor - pustiul nou. Lipsa banilor si prezenta dependentei ii fac pe acestia sa mearga direct la sursa (Sorin Cimbru) unde intra in bucluc. Deznodamantul va las sa-l descoperiti singuri.
“Suntem tineri deci e datoria noastra sa ne consideram nemuritori”... acesta ar putea fi motto-ul dupa care actioneaza personajele interpretate de studentii anului II actorie a Universitatii de Arte George Enescu. Asadar rezumam: Sorin Cimbru in rolul dealer-ului mi-a placut pentru ca in ciuda tipologiei de personaj care ii cerea anumite ticuri si reactii si-a pus amprenta personala si l-a scos cat de cat din cliseele date de text, Dumitru Florescu parea foarte confortabil in rolul unui baiat nonconformist si e de remarcat capacitatea cu care poate trece de la o stare la alta dar care trebuie putin slefuita, Daniela Tocari care face rolul oarbei indragostite inainte de a deveni dependenta de droguri a fost simpatica insa trebuie mai multa atentie la coordonarea dintre discurs si miscari, Alexandra Acalfoae in acelasi rol insa dupa inceperea consumului de droguri, degaja o energie justificata pe personaj si care nu incurca ci coloreaza uneori scenele in care baietii nu se misca impreuna cu Adreea Olaru.
Oricand, cu placere! Este o alternativa la campaniile clasile de atentionare a publicului tanar in privinta consumului de droguri, este indeajuns de comica incat sa te distreze daca nu te pasioneaza subiectul si indeajuns de serioasa incat sa-si indeplineasca scopul. Lipsita de caracterul morbid pe care il au posterele sau spot-urile publicitare actuale care parca nu vorbesc despre oameni si situatii reale ci despre povesti facute la hollywood, Oricand,cu placere! este o piesa ce ar trebui reluata constant.
