Calatorie prin versuri, glume si ironii

In lumina difuza a reflectoarelor, Horatiu Malaele a aparut imbracat in negru replicand: "M-am imbracat in negru, pentru ca cineva mi-a spus ca sunteti morti dupa mine." Pe o tonalitate joasa, calma, fara fluctuatii, actorul i-a citat si recitat pe rand pe George Toparceanu, Nichita Stanescu, Grigore Vieru, Mircea Mincu, Adrian Paunescu, Emil Brumaru, Teodor Paca, Spiridon Popescu, finalizand cu un distih din propria-i opera "Horatiu despre Malaele".  

De dragoste animaliera, vestimentara, preventiva, pentru iubita, au fost cateva dintre trairile exprimate cu haz si maiestrie: "La opt ore, fix in strada, pe trotuar o asteptam.../ Se zvonea din gura lumii cum ca fata ar fi cam.../ Ba mai mult decat atata, soapte rele ici, colo, ajungeau pana la mine, cum ca fata ar fi...o.../ Cam si o, putin imi pasa/ Zica lumea cate-o vrea/ Daca fata e frumoasa, poate fi si cum si prea/ La-nceput facea fasoane, dar la urma se lasa/ Ce vrea domnul de la mine? D-ra, as vrea sa.../ Am vorbit noaptea acasa/ D-ra m-astepta/ Soapte, strangere in brate/ Sarutari...etcetera./ Nu mult timp dupa aceea, am aflat cine era./Si acuma ma caiesc, ma-ntelegi, era...prea, prea/ N-avui insa incotro, lucru' vezi, se petrecu, si findca fusese o..., m-alesei in urma cu."

Facand trimitere la cuvantul cartii Sfinte, potrivit caruia femeia si barbatul trebuie sa fie un tot unitar, Malaele l-a citat pe bunul sau prieten Nichita: "De mult negru ma albisem,/de mult soare ma-noptasem,/de mult viu ma mult murisem,/din visare ma aflasem./Vino tu cu tine toata/Ca sa-ntruchipam o roata,/Vino tu, fara de tine, ca sa fii cu mine-n mine./O, rasai, rasai, rasai/Pe infernul meu un rai./O ramai, ramai, ramai,/Palma bate-mi-o in cui,/Pe crucea de carne,/Cand lumea doarme...".
Revenind asupra ludicului si umorului numai de el stiut si reprezentat, am putut merge impreuna cu actorul, pregatiti-va, la cules de cucuruze: "O venit deodata toamna,/pica frunza de durere,/cucuruzu-i copt de-acuma,/cum si pomii cei cu mere,/iar dovleci ca niste bombe,/explodeaza pe tarlale,/vai de treburile tale![...]Iar cand luna cade bleaga,/ca un murmur in fantana,/sa ma duc la primarie/cu un cucuruz in mana./Ia te uita dom'primar, ce mai om de clasa-ntaia,/are cucuruzul asta, care-i galben ca lamaia/Da-mi si mie o parcela,/s-o cultiv, sa nu fiu trist,/In natura cea bogata,/sa ma bucur ca exist./Frate mic din targ frumos,/Va presimt si va acuz,/daca nu veniti cu mine la cules de cucuruz".
Daca Iasul a fost gazda bunei dispozitii si a rasului dezlantuit, versurile poetului iesean Emil Brumaru rostite au colorat si mai mult atmosfera: "Cand treci prin oras,/ Ca zanele prin ceata,/ Pupati-as caleasca pe roata din fata./ Sufletul din mine,/ Iese-n straie fine,/ Si-o ia dupa tine,/ Pe ulite line,/ Cu ochii cat ceasca,/ Si fluturi pe coate,/ Pupati-as caleasca,/ Pe roata din spate". 

Cu eleganta si rabdare, Malaele a reusit sa echilibreze sentimentele fiecarui om prezent la recital, oferind o paleta generoasa de glume, versuri, ganduri. Uitandu-se la un moment dat in sala si privind undeva in departarea ei, a spus: "Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenta mediocra". Astfel, a facut trimitere la cei care, sub pretextul seriozitatii, uita sa rada la cele mai picante momente si risca sa cada in mediocritate.

"Va invit, ca in continuarea vietii voastre, sa radeti, pentru ca rasul este muzica sufletului, sa va jucati este secretul tineretii, sa cititi este fantana intelepciunii, sa ganditi este izvorul puterii, sa fiti calmi este calea spre fericire, sa fiti buni este cheia succesului si sa iubiti este ratiunea de a trai." (Horatiu Malaele)