Auditia sau comert cu femei

Dupa multe decenii in care teatrul politic prima, dramaturgul este un fel de „revolutionar”, care s-a axat in scrierile sale pe analiza individului, scapat de sub jugul comunismului si care cauta in alta parte un trai decent, fara a se gandi sau poate... nu prea mult la ceea ce va lasa in urma.

Mini stagiunea 2015-2016  a salii Studio, de la Facultatea de Teatru, din cadrul Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi s-a deschis cu un spectacol de licenta – Auditia (tradus de Liudmila Szekely Anton), al studentilor din anul III, sectia Arta actorului, regia fiind semnata de conf. univ. dr. Octavian Jighirgiu.

Premiera a avut loc pe data de 13 noiembrie, dar trebuie sa mentionez faptul ca am asistat inainte la o vizionare si la inca o reprezentatie , de care voi tine cont in analiza procesului spectacologic. Studioul a gazduit un numar mare de spectatori, care a asistat la cele doua ore de spectacol, presarat cu un momentel de respiro pe la mijlocul reprezentatiei.

Pe scena de tip al`italienne se zareste in lumina reflectoarelor o sala, situata in spatele ecranului din Cinematograful Cosmos, a carui ”arhitectura” este specifica epocii sovietice. Un spatiu sarac, cu afise lipite ici-colo, trei lazi din lemn, un cantar situat în stanga scenei, un cos de gunoi in partea dreapta si un bec suspendat pe mijloc (de aceste elemente de decor ocupandu-se Razvan Stanciu).

Cinci actrite isi fac intrarea in scena zgomotos, ajutate si de ambianta sonora, o frantura dintr-o piesa dubstep (Skrillex - Equinox). Maura Munteanu (Ninel Karnauhova), Nicoleta Vacarasu (Katia Volkova), Camelia Dilbea (Liza Volkova), Adnana Bolea (Tamara Bok) si Sonia Teodoriu (Olga Puhova), cinci femei cu un „stil” diferit, care se zareste atat in conduita lor, cat si in felul in care sunt imbracate, aspect ce denota un anumit statut social. Se intalnesc mai multe categorii de oameni – o intelectuala, doua surori... prostituate, o femeie neglijata de catre un sot violent si o falsa aristocrata.

Ele au venit aici pentru a sustine o auditie, care, in viziunea lor le va scapa de traumele si de frustrarile acumulate. Cinci, tot repet cinci, ca pe o cifra magica... Cinci masti ale disperarii, pe care le putem gasi la tot pasul si cu care, foarte usor ne putem identifica. Problemele puse in discutie de Alexandr Galin sunt contemporane, de aceea piesa Auditia poate fi montata in orice colt al lumii. Publicul va rezona cu adevarurile aduse de personaje! Protagonistele cuprinse de frig sau de trac stau si asteapta. O asteptare... poate asemanatoare cu cea din Teatrul absurdului, in care Godot trebuie sa vina... In acest timp isi deruleaza fiecare firul epic al vietilor cenusii si se analizeaza una pe cealalta afirmandu-si complexele de superioritate sau de inferioritate.

Personajul intermediar este studentul translator, Albert (Arun Cotic), care „coase cu ata alba” o realitate falsa. E (cumva) jocul dintre contrastul aparenta-esenta! Nici o candidata nu banuieste, in afara de cele doua surori, care este de fapt adevarul. Cele cinci femei se afla la acea audiţie dintr-un motiv simplu - sunt „bucati” pentru comert, pentru prestarea unor „servicii artistice”.

Ninel Karnauhova (Maura Munteanu) este o intelectuala ajunsa la capatul puterilor. Are alaturi un sot, cel putin teoretic, pe care-l iubeste, dar in momentul in care in relatia lor doar ea este si femeie si barbat, atunci lucrurile incep sa se degradeze. Maura Munteanu isi lucreaza atent personajul. Initial este timida, naiva, dar dornica sa empatizeze cu celelalte „colege”. Aluneca pe mai multe contraste, astfel jocul sau actoricesc are modulatii diverse. Merge de la introvertit spre extrovertit, de la veselie spre plans si punctul culminant il atinge cu criza sa de nervi, pe care nu o mai tine sub control din cauza neadministrarii calmantelor (cred totusi ca toate momentele de isterie si de agitatie ajunsa la apogeu, din spectacol sunt cam stridente, devin disonante!).

„Cuplul” Katia Volkova (Nicoleta Vacarasu) si Liza Volkova (Camelia Dilbea) traiesc o drama continua. Fiind lasate in voia sortii de catre mama lor Varvara Volkova (Andreea Popovici) merg pe un drum sinuos. Ajung de (ne)voie sa se prostitueze pe unde nimeresc. Katia este punctul de echilibru pentru Liza. Cea dintai are acelasi destin tragic, dar stie sa tempereze lucrurile, pe cand sora sa... vitrega nu reuseste sa-si tina in frau durerea si izbucneste agresiv in fata mamei. Cateva observatii as avea de punctat. Din pacate, vocea Nicoletei Vacarasu nu este antrenata corect si din acest motiv vorbirea sa scenica pe corzi nu o avanteajeaza, iar in viitor exista riscul sa ramana fara voce. Camelia Dilbea trebuie sa fie atenta la partenerul de scena, ca sa nu-l acopere, atunci cand isi sustine partitura dramatica. Totodata, mai mentionasem intr-o alta cronica (Realism contemporan intr-un teatru de camera - anul I), faptul ca actrita are cateva tendinte manieriste. Atunci cand are momente cu o incarcatura emotionala intensa, tinde sa-si construiasca personajele la fel. Miscarile, gesturile, expresia fetei, inflexiunile vocii sunt aceleasi (vezi Alison din Priveste inapoi cu manie de John Osborne, Miranda din Furtuna lui W. Shakespeare, in regia lui Cristi Avram, Nora din piesa omonima a lui Ibsen, Irina din Trei surori, de Cehov si Flori din Pisica verde, în regia lui Bobi Pricop). Actrita duce de fiecare data personajele intr-o zona larmoaianta.

Tamara Bok (Adnana Bolea) este personajul care are (poate) cele mai mari complexe de inferioritate, atat fizice cat si psihice. Se simte nesigura, din cauza aspectului sau fizic si din cauza sotului sau Vasili Bok (Daniel Onoae), un om extrem de agresiv, capabil mai mult ca sigur sa comita si o crima. Ea vine la auditie insotita de acordeonul sau si de povara pe care o poarta cu sine. Spera ca acest concurs sa o aseze intr-o lumina (mai) favorabila, fara (ne)intelegeri, batai si umilinte. Tanara isi indeplineste atributiile scenice destul de bine. Trebuie sa punctez faptul ca stie sa aplice rasul scenic, desi uneori ii scapa in ceea ce priveste concordanta cu personajul sau, dar cu antrenament se poate rezolva pe parcurs. Olga Puhova (Sonia Teodoriu) este o artista ratata si sotia unui important om de afaceri din Moscova, Viktor Puhov (Dumitru Florescu). A plecat de acasa de prea mult bine, la propriu. Inconstienta, neintelegand ca sotul sau o iubeste, ea pune pe primul loc orgoliul si gelozia, care-i intuneca ratiunea, nemaitinand cont ca priveaza o fetita de prezenta mamei sale. Nu stiu ce s-a intamplat cu actrita... am urmarit-o de-a lungul celor trei ani de facultate in demersul ei actoricesc, dar de data aceasta se pare ca nu si-a indentificat (cum trebuie) linia personajului.

Varvara Volkova (Andreea Popovici) este tot un fel de personaj, la fel ca Albert (Arun Cotic), care trage sforile in sensul pozitiv. Fiinta esuata pe plan maternal, aceasta incearca cu toata bunavointa sa le ajute pe cele venite la auditie, lucru care ii reuseste in finalul piesei. Cea mai mare povara, gresala a sa sunt circumstantele vitrege, ce au atacat relatia mama-fiice. Andreea Popovici aduce cu sine un mix de mijloace scenice, datorita unui personaj ofertant. In majoritatea timpului este in scena, manifestand o energie si un ritm de joc de apreciat.

In continuare spectatorii asista la auditia in sine, un moment antrenant, nu numai pentru actrite, ci si pentru cei prezenti in sala. Isi face aparitia, mult asteptatul Tetzudzin Aoki (Flavia Sandu), japonezul, care se ocupa de preselectia fetelor. Desi nu are o partitura dramatica maleabila, as spune ca este o prezenta simpatica pe scena, atunci cand intra si cand iese, dar mai ales cand este intr-un dialog, in limba japoneza cu Albert (Arun Cotic). Revenind. Auditia propriu-zisa o prezinta intr-un momentel de un comic delicios pe Ninel Karnauhova (Maura Munteanu), imbracata intr-un costum de sarpe din cap pana-n picioare, care intra dinspre gradina (partea stanga a scenei), tinand un CD in gura, ea fiind imobilizata complet din cauza costumului. Spectacolul in spectacol se deruleaza cu dansul sarpelui, atat in fata lui Tetzudzin Aoki (Flavia Sandu), cat si in fata noastra, a celor din public.

Apoi, desi Varvara Volkova (Andreea Popovici) nu-si propusese sa participe la auditie, spre surpriza tuturor a fost selectata. Are o partitura muzicala, cu un fragmentel din Arlechino, interpretat in limba rusa. Cine ar fi zis ca Volkova are in acel palton ponosit pe care-l poarta o întreaga „artilerie” – nelipsita vodka, pahare, peste, cate o bancnota „ratacita”, o caseta, pe care este cantecelul cu pricina.  Olga Puhova (Sonia Teodoriu) se face remarcata printr-un numar prestat pentru prima data in fata sotului sau. Imbracata ca o balerina, danseaza gratios, jucandu-se cu o panglica mov, pe fundal avand piesa Two Guitars – Russian Gypsy music. In cele din urma, Katia Volkova (Nicoleta Vacaraşu) si Liza Volkova (Camelia Dilbea) isi sustin numarul, care consta (spre surprinderea mamei) intr-un dans lasciv scaldat de undele piesei Queen – Perfume Genius.

Dupa o analiza a „galeriei” de personaje feminine, ne vom opri asupra protagonistilor. Vasili Bok (Daniel Onoae), pe langa temperamentul sau coleric, are si cateva reminiscente de umanitate. Actorul alterneaza just secventele de comic si de tragic ale cheii personajului sau. Vedem un urs, un badaran, dar undeva, in interiorul sau, pe plan afectiv, ceva scarţaie. Boris Karnauhov (Dragos Maftei) este intelectualul, care (poate) pentru prima data face ceva neconventional, atipic stilului sau de viata. Actorul isi construieste un personaj sau imprumuta, nu reusesc inca sa-mi dau seama..., de ce afirm acest lucru? Pentru ca mi se pare că Boris Karnauhov (Dragos Maftei) e copia fidela a actorului Andria Vancica (Celentano), din serialul Las Fierbinti. Acelaşi betiv, care are la el maxime filosofice si aceeasi lentoare  in rostirea discursului scenic. Nu e gresită abordarea, s-a pliat pe personajul sau, dar ma intreb cata munca in procesul de creatie a depus Dragos Maftei? Recunosc ca pe parcursul spectacolului am avut parte de un comic savuros, dar... exista un dar...

Viktor Puhov (Dumitru Florescu) paseste cu incredere pe scena. Actorul isi creeaza un personaj puternic, care controleaza totul in jurul sau, pana la cel mai mic detaliu. Un punct interesant este ca toti „ursii” acestia poarta, la fel ca protagonistele un scut, care atunci cand cade dezvaluie corzile sensibile ale firii lor. Desi Viktor Puhov (Dumitru Florescu), un important om de afaceri are lumea la picioarele sale, ii lipseste acea piesa din puzzle, care il intregeste – sotia, pe care, in cele din urma, dupa conflictul dramatic reuseste sa o recapete. Ultimul personaj, menţionat de cateva ori in cronica este Albert (Arun Cotic) studentul, intermediarul din spectacol. Pauza, pauza, pauza... Actorul si-a conturat un personaj plat, care nu crede în ceea ce spune. Ar fi trebuit să invete pana acum sa nu mai pozeze excesiv cu fata pe scena si, totodata sa frazeze un text dramatic corect, fara turbulente in accentul sau.

De elementele de costum s-a ocupat Jenita Stanila, care a croit haine simple, care sa raspunda necesitatilor personajelor, Gheorghe Albianu semneaza regia tehnica, iar la sunet il avem pe Marin Vasile (punctand ilustratia muzicala... oare nu ar fi fost mai bine daca cea din urma ar fi pastrat spiritul rusesc?).

Spectacolul se finalizeaza cu rezolvarea tuturor conflictelor. Toate personajele isi varsa ofurile si nu mai au discursuri surde, in care se vorbeste, dar nu se comunica. Video concept-ul realizat de asist. univ. dr. Andrei Cozlac ne arata actorii care isi privesc, ca intr-o oglinda propriile personaje. La aplauze, fiecare artist vine in fata spectatorilor cu cate o cutie, in forma de hexagon, care reprezenta de fapt un disc cu filmul vietii fiecaruia.

Auditia este un spectacol amplu, cu roluri solicitante, de compozitie care s-a construit in aproximativ trei saptamani, motiv pentru care, (poate) m-am aflat in sala de spectacol la trei reprezentatii. Consider ca montarea abia incepe sa se aseze, sa devina organica sau cu alte cuvinte se afla intr-un proces de loading, care poate evolua sau nu!