ANULAT: Si cu ea ce facem? noaptea in depou

Si cu ea ce facem?  noaptea in depou, aduce in fata publicului prin cei trei actori Andreea Lucaci, Ionut Cornila si Daniel Chirila, drama unei femei “chinuite” dintr-un mediu sarac. Chiar daca umorul isi face loc in aceasta “marsavie”, montarea socheaza prin “nebunia” situatiei propuse: fiind prinsa in caruselul iubirii din trecut datorita socurilor emotionale, Olga ajunge “carnea vie” a barbatilor din depou. Dar totul pana la aparitia tanarului Dima. Cu ajutorul lui, drama Olgai se dezvaluie, descoperim cercul vicios, cosmarul in care se afla aceasta…

Desi subiectul este unul extrem de grav, ne spune Daniel Chirila, am abordat textul in “cel mai pur” stil balcanic, tratand cu umor teme ca “barbatul balcanic” sau mentalitatea est-europeana. Piesa abordeaza si drama omului modern, instrainarea si egoismul acestuia il fac sa traiasca tot intr-o viteza crescuta, uitand sa fie atent la detalii, uitand sa fie altruist, uitand sa fie om…

Despre piesele sale Vasily Sigarev vorbeste cu simplitate, povestind despre patimile si necazurile oamenilor din noua Rusie (cea de dupa ’90), despre decadere. “Ca sa te purifici trebuie sa treci mai intai prin noroi si abia apoi sa incerci sa-l cureti. Nu sunt insa nici filosof, nici politician. Doar narator. Atat.” Influentat de experienta sa de viata, Vasily Sigarev este unul dintre cei mai populari scriitori din noul val, considerat un rebel in dramaturgia rusa contemporana. S-a nascut in 1977 intr-un oras industrial din Muntii Ural, Siberia (Sverdlovsk Oblast), a studiat pedagogia si mai tarziu teatrul.

Si-a facut debutul international in 2002 cu piesa Plasticine (Plastilina, montata la noi aproximativ in aceeasi perioada, de Radu Afrim la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiesti, care in 2006 castiga cu acest spectacol Premiul UNITER pentru cea mai buna regie, si de Vald Massaci la Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu), montata la Royal Court Theatre din Londra, care s-a bucurat de multe premii. In anul 2003 a urmat al doilea mare succes al sau, piesa Lapte negru montata imediat dupa publicare la Royal Court Theatre din Londra, despre care s-a scris ca este o pendulare intre realismul cel mai dur si poezia pura, intre umorul cald si violenta cruda.

Vasily Sigarev este si regizor si scenarist. Isi face debutul in film in 2009 cu Wolfy (Volchok), care a primit numeroase premii la festivaluri de film internationale, urmatorul sau film fiind Living (Zhit, 2012).