- 8973
Din trio-ul de scriitori ieseni Lungu, Teodorovici si Lazarescu, doar un interviu cu acesta din urma mai lipsea pe AltIasi. Dintre acestia trei, el e cel mai „iesean”: s-a nascut in satul Doroscani, jud. Iasi, in 1974. Desi nu se considera „de profesie” scriitor, traieste din scris si o face cu placere. La Polirom i s-au publicat doua romane si un volum de proza scurta. Mai e cunoscut si ca scenarist, debutind cu succes in scurtmetrajul Lampa cu caciula (Radu Jude, 2006). A scris si pentru TV - telespectatorii poate isi amintesc de sitcomul Animat Planet. Acum scrie la un alt roman si lucreaza impreuna cu acelasi Radu Jude la un eastern care se petrece in Romania secolului XIX!
AI: La ce roman lucrezi momentan? Despre ce e vorba? Cum se numeste? Cind va aparea?
Florin Lazarescu: Acum vreo trei ani am inceput un roman despre spaima noastra cea de toate zilele, care ne apuca pe timp de pace, despre atacuri de panica, angoasa etc. Dupa o vreme, m-au apucat si pe mine atacurile de panica si abia am reusit sa trec de jumatate. Si de angoasa, si de roman. Se va numi, cel mai probabil, Sminteala. Am in plan sa-l termin anul acesta. Dar nu-s absolut sigur. Intre timp, am mai inceput un roman despre o zi de lucru din viata de navetist a tatalui meu. In literatura, nu lucrez cu dead-line-uri. Cind simt ca mi-a iesit, atunci dau spre publicare.
AI: Ce scenarii de film ai mai facut si cind te vom mai putea vedea pe genericele filmelor romanesti?
FL: Am scris impreuna cu Lucian Dan Teodorovici o adaptare dupa romanul lui Ioan T. Morar, Lindenfeld, care va fi ecranizat de Radu Gabrea. Am si cistigat o parte de finantare, la CNC. Pina mai vine si cealalta parte, scenariul mai e cumva in lucru, dar asta nu depinde de noi, ci de producator. Anul acesta, in vara, Radu Jude tocmai a turnat un mediumetraj, scris impreuna cu mine, intitulat O umbra de nor. Sint foarte multumit de cum a iesit si, sub anumite aspecte, imi place chiar mai mult decit „hitul” nostru, Lampa cu caciula. Acum scriu, tot impreuna cu Radu, un lungmetraj – Aferim! O poveste de secol XIX romanesc, un fel de „eastern” in care seriful e inlocuit de zapciu, iar spatiile largi din Colorado cu tinutul Tarii Romanesti. Nu e neaparat un film care vrea sa redea istoria, ci mentalitatile epocii, raportarea oamenilor la ceea ce inseamna lege, centrat pe viata de sclavi a tiganilor din acele timpuri.
AI: De citiva ani esti director artistic la DOCEST. Ce schimbari se pregatesc pentru editia de anul acesta?
FL: Din varii motive, mi se zburleste parul numai cind aud cuvintul director. Sint doar un prieten colaborator al centrelor culturale francez si german. Ma bucur de increderea lor totala si de faptul ca am reusit sa transformam impreuna un festival de film documentar de trei zile intr-unul de o saptamina, cu filme de marca si invitati de calibru din toata Europa. Anul acesta ne propunem sa-l tinem la acelasi nivel la care l-am adus – doua-trei documentare recente pe zi, oferite „la liber” publicului iesean, de luni pina simbata. Pentru a dezvolta si mai mult festivalul – sa oferim si premii realizatorilor, de exemplu, am avea nevoie de mai multi bani. Deocamdata, cu bugetul actual, mai binele cred ca ar fi dusmanul binelui.
AI: Acum citiva ani erai scenarist pt sitcomul de animatie Animat Planet. Mai este scena politica actuala ironizabila?
FL: Oho! Scena politica a ajuns atit de caraghioasa, atit de desene animate, incit munca unui scenarist s-ar putea reduce uneori la decuparea directa, fara interventii, a realitatii. Poti face desene animate, de exemplu, fie si numai preluind si punind in scena nenumaratele stenograme din presa.
AI: Daca ar fi sa faci rapid o schita de episod pentru Animat Planet despre situatia politica actuala, cine ar fi personajele principale si in ce situatii le-ai pune?
FL: Timp de noua sezoane, cit am scris impreuna cu Lucian (n.e. Dan Teodorovici) la Animat Planet, n-am avut niciodata parti-pris-uri politice. In fiecare scheci de-al nostru erau ironizate, in mod egal, democratic, toate fortele de pe scena politica. Chiar urmaream de fiecare data acest echilibru. Asa am face si astazi. In fiecare zi ai subiecte, acum poate chiar si mai comice. Daca ma provoci, pe moment, doar de dragul exemplului, in secunda de fata as putea scrie o parodie la Prison Break, cu Adrian Nastase in rolul principal. Iar cu Basescu, de dragul echilibrului, una dupa Die Hard. Cu Ponta ar merge o scena in care sa fie seful oamenilor de la Minolta – mai tii minte reclama la copiatoare, nu?, „Chemati oamenii de la Minolta!”. Mihai Razvan Ungureanu ar merge intr-o parodie Bond – „Ungureanu. Mihai Razvan Ungureanu”. Pe Antonescu l-as vedea plecind amarit de la Cotroceni si declarind cu emfaza, cu accent ciudat (ca tot nu stie bine engleza), á la Schwarzenegger, „I’ll be back”. Evident, toate aceste scheciuri ar avea in distributie, in mod echilibrat, si celelalte nume de pe scena politica.
AI: Ce program zilnic are un scriitor?
FL: Cred ca fiecare isi face programul sau. Am primit la un moment dat un chestionar sociologic care incerca sa normeze munca scriitorului, in dorinta de a introduce in nomenclator meseria de scriitor. Atunci m-am convins ca e imposibil de realizat asa ceva. Bref, meseria asta nu exista, fie si pentru faptul ca nu i se poate intocmi o fisa de protectie a muncii. „Lucrezi intr-un mediu toxic? Ai nevoie sau nu de protectie la cap? Cum evaluezi stresul din timpul lucrului? Pe ce drum te duci si te intorci de la munca?” Toate intrebarile din chestionar erau de un comic involuntar teribil.
AI: Ce reuseste sa transmita un scriitor, sa zicem Florin Lazarescu, printr-o fotografie?
FL: Cred ca, in primul rind, eu transmit prin fotografie nervi unora dintre cititorii mei. Multi s-au aratat iritati ca ma ocup cu asa ceva. Mai ales cei care imi citeau doar „pastilele” din Jurnalul meu de pe blog. Sa fie sanatosi. Nu vad vreo contradictie intre scris si fotografie pentru ca in ambele cazuri eu incerc – e drept, cu mijloace diferite - sa spun o poveste.
AI: Care e cea mai mare satisfactie pe care ai avut-o pina acum, de cind ai inceput sa publici?
FL: Enorm de multe si de nuantate satisfactii. As putea scrie zeci de pagini despre asta. Poate e suficient doar sa spun ca la 38 de ani, sint scriitor si ma simt perfect in propria piele.
AI: Care ar fi 2 avantaje si 2 dezavantaje ale e-book-urilor?
FL: Avantajele vin din comoditatea pe care o ofera cititorilor. Poti sa tii intr-o mina o intreaga biblioteca, poti avea acces la carti mai ieftin si mai repede. Dezavantajele, tot din aceleasi motiv. Ai o libertate de a citi invers proportionala cu distanta fata de o priza. Daca s-a dus bateria, s-a terminat cu lectura. Dupa mine, marele dezavantaj al e-book-ului e ca insinueaza cititorului o idee falsa: literatura nu-i altceva decit o alta forma de fun, de distractie. Si nu-i deloc asa.
AI: Recomanda-ne o carte si un film!
FL: Cevengur de Andrei Platonov si Copiii Raiului de Majid Majidi.
AI: Ce proiecte mai ai in afara de activitatea scriitoriceasca?
FL: Sa ma mentin sanatos, fizic si psihic. Restul vin de la sine. Ma bate un gind, de exemplu, sa fac facultatea de Foto-Video de la Iasi.
AI: Cit dureaza sa scrii un roman? Esti genul de scriitor care corecteaza mult?
FL: In ce ma priveste, o carte de literatura care sa ma reprezinte se coace cam in patru ani. Nu pot explica exact de ce. Pur si simplu asa simt. Evident, la comanda, aplicind o reteta, ca sa ma mentin pe piata, as putea scrie si doua romane pe an. Dar asta ar fi comert, nu literatura.
Editez si re-evaluez pe masura ce scriu, dupa fiecare paragraf. Cind pun punctul final, punct ramine.
AI: La nivel national, Iasul cultural are ceva de spus?
FL: De prin secolul al XIX-lea, Iasul cultural a avut, are si va mai avea de spus daca nu atit de multe, macar la fel de bune lucruri cit si Bucurestiul.
AI: Ce crezi despre presa culturala din Romania?
FL: Dead man walking!