- 6605
Alex Savitescu, omul cu interviul
YMterviu la vreme de seara
Nu e usor sa iei un interviu, fie el si pe atat de libertinul Messenger, unui om care ia interviuri de dinainte sa stii tu cu ce se asorteaza. Iar Alex Savitescu stie cum e cu interviurile, a luat vreo 300 pana acum si le-a luat bine. Iar multe dintre ele se regasesc si in "Microfonul de serviciu", carte de capatai pentru neinitiati, pasionati, carcotasi, pentru mame si pentru tati. Pe omul care n-a dat niciodata raspunsuri intr-un interviu pentru ca a fost prea ocupat sa puna intrebarile, il gasiti mai jos. Puteti sa-l mai cautati pe urma zilnic pe la Universitate si sambata, la Suplimentul de Cultura.
"Ce le zic eu azi?"
AltIasi: am auzit ca esti lector. care-i faza cu asta, e ca un fel de grad militar?
Alex Savitescu: in universitate e ca in armata: daca esti caporal cinstit, trebuie sa treci prin toate gradele. e drept, unii confunda gradele cu alea militare, altii, cu alea din melodia aceea, "message in a bottle".
AltIasi: si faza cu disciplina se respecta? :D
Alex Savitescu: aici trebuie sa devin, brusc, serios. disciplina e esentiala: nu aia timpita, a colonelului cu trei clase ce se crede academician; e necesara disciplina aia, in care e bine sa nu ajungi niciodata in fata unei sali pline si sa te-ntrebi: "ce le zic eu azi?".
AltIasi: da' asta nu cred ca s-a intamplat vreodata, nu? ti-ai pregatit cursurile de cu seara intotdeauna, asa e?
Alex Savitescu: hm... in ceea ce ma priveste, nu. singurul raport cinstit din zona universitatii e cel cu studentii. si da, sint pregatite de dimineata.
Prostii asigura echilibrul lantului trofic
AltIasi: si te-ai gandit vreodata ca o sa ajungi sa predai?
Alex Savitescu: da, cind am ajuns, pentru prima data, in fata unei sali de oameni despre care atunci am aflat, cu surprindere, ca erau mai putin emotionati decit eram eu.
AltIasi: si o sa predai pana cand o sa ajungi profesor sau o sa se schimbe brusc situatia cand o sa castigi la loto?
Alex Savitescu: la loto nu o sa imi doresc niciodata sa cistig. ma sperie sumele mari de bani, in aceeasi masura in care ma amuza oamenii care se dau mai mari decit sint. nu stiu daca imi place neaparat sa predau cit imi place sa aflu, din lumea incojuratoare ca sint oameni mai destepti decit mine; asta imi da un sentiment de confort si cred ca asta e zvicul meseriei astea: sa stii intotdeauna ca ai de-a face cu indivizi mai destepti decit tine.
AltIasi: tre' sa fie si un "prostul clasei" pe undeva, prin punctele esentiale care sa te enerveze.
Alex Savitescu: a, bun, astia exista de cind sint lumea si pamintul. dar ei asigura echilibrul lantului trofic. tu nu te-ai intrebat niciodata daca n-am fi fost in razboi mondial continuu, de-am fi fost toti la fel de destepti (sau de prosti)? enervat? nu, nu ma enerveaza decit proasta crestere desi si aia te amuza daca ai suficient umor.
Interviuri fara numar
AltIasi: si nici nu iti vine sa arunci cateodata macar cu niste chei in ei?
Alex Savitescu: am vreo treizeci de chei in buzunar, nu ar fi cinstit din partea mea. plus de asta, cind ma uit la cheile alea imi amintesc de toate locurile in care am lucrat si de unde am plecat, fara regrete... cu tot cu cheile institutiei.
AltIasi: ai una si de la radio nord-est?
Alex Savitescu : nu, cele de la nord est sint la receptie. in plus, de la nord est nu am plecat.
AltIasi: a, da, am omis aspectul plecarii. deci nu te duci pe-acolo noaptea sa exersezi interviuri, nu?
Alex Savitescu: doamne fereste, am zis, adineauri, ca pretind ca am suficient umor.
AltIasi: cati oameni au trecut pe la "microfonul de serviciu"?
Alex Savitescu: la radio, vreo saizeci; la "Opinia studenteasca", vreo 200. unii s-au repetat din motivele pe care le ziceam mai devreme. adica, sa nu fiu criptic, ca nu imi plac criptele. ziceam adineauri ca e bine sa fie si prosti pe lumea asta care sa depaseasca, din punct de vedere cantitativ, numarul desteptilor. aia, desteptii, au trecut, imi place sa cred, pe la microfonul asta.
Oaia Ciltz si partea de umor a fiecaruia
AltIasi: dar oile? ca am auzit ca ai facut un interviu si cu o oaie...
Alex Savitescu: a da, aia a fost o experienta, cred, ca aceea in care americanii au votat un presedinte despre care nu stiau nimic. nu, scuze, nu vreau sa sune a remarca rasista. putea fi si albastru, si verde obama. obama imi place, imi place si oaia, by the way. e... cum sa zic? ciltz? academiceste vorbind, acea oaie de care ai adus aminte e tocmai partea aia de umor pe care ar trebui sa ne-o cultivam cu totii. fiecare dintre noi ar trebui sa aiba, in suflet, o oaie, nu?
Alt Iasi: oaia aia chiar exista, am inteles.
Alex Savitescu: a, in masura in care exista si Dumnezeu, evident. in sheep we trust!
Alt Iasi: crezi ca s-ar putea vreodata sa fie invers? tu sa fii in locul oii sau, ma rog, al intervievatilor?
Alex Savitescu: intotdeauna depinde de oaie! plus de asta, as putea admite ca eu as putea behai, dar ca o oaie sa vorbeasca...
"Sa asculte."
AltIasi: cum e cu interviurile, ti-au intrat in sange?
Alex Savitescu: da, pentru ca mi-a placut intotdeauna sa ascult - si asta e calitatea de baza a unuia care vrea sa faca interviuri - sa asculte.
Alt Iasi: ca ti-au intrat in sange inseamna si ca tratezi discutiile/conversatiile ca pe interviuri, ca aplici tehnicile de interviu si in viata reala?
Alex Savitescu: de obicei e invers: pui in practica, in interviuri, conversatiile din viata reala.
Alt Iasi: in incheiere: "planuri de viitor"? :D
Alex Savitescu: aia cu trei lucruri pe care sa le iau pe o insula pustie nu intra in script? planuri de viitor: da, sa termin de sustinut doctoratul.
