Stelele teatrului ieșean – Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Aglae Pruteanu

Agatha Bârsescu (9 septembrie 1857, Bucureşti – 22 noiembrie 1939, Iaşi) - actriţă. Localizare mormânt – parcela 1/IC, rând 16, loc 2.

Fiica unui ofiţer, comandantul garnizoanei de la Râmnicu-Vâlcea a studiat la un pension din Sibiu şi apoi la Viena, la școala maici “Ursulien Kloster”. Agatha Bârsescu a revenit în ţară pentru a urma cursurile “Conservatorului de artă dramatică” din Bucureşti, timp în care a jucat primele sale roluri la Teatrul Național (fetiţa din comedia “Pe malul gârlei”). S-a reîntors la Viena, unde a luat ore de canto şi de germană, iar în anul 1881 a început cursurile Conservatorului din Viena. După absolvire, a semnat angajamente cu teatrele “Deutsches Theater” din Berlin şi “Burgtheater” din Viena. Agatha Bârsescu a debutat pe 22 noiembrie 1883, la doar 17 ani, pe scena Teatrului Curţii Imperiale din Viena, în rolul Hero. Cronicile vremii o prezentau ca pe un mare talent. “Aicea e un talent puternic şi real care trebuie reţinut bine, căci este un noroc găsit pentru Burgtheterul nostru din ce în ce mai sărăcit de talente. Domnişoara Bârsescu aparţine deci Burgtheaterului.” Acesta a fost primul mare succes al Agathei. Au urmat multe altele, într-o carieră de mai bine de o jumătate de secol. A fost distribuită în roluri principale ca, „Ofelia” din Hamlet, „Desdemona” din Othello, „Margareta” din Faust, „Isabella” din Judecătorul din Zalameea etc., în piese de autori clasici, precum Shakespeare, Goethe, Calderon de la Barca ş.a. Succesul imens obţinut pe scena reputatului teatru vienez, i-a adus un contract pe viaţă, iar ca o recunoaştere oficială a meritelor sale deosebite, i s-a acordat, prin decret imperial, titlul de Actriţă a Curţii Imperiale.

„Acolo, am cunoscut adevăratele succese ce le poate visa o artistă. În urma debutului în Hero - aveam şaptesprezece ani atunci - am fost angajată la Burgtheater şi timp de şapte ani, vienezii mi-au răsplătit munca, cu dragostea şi entuziasmul lor. Îmi aduc aminte de splendidele seri, când întreaga elită şi însuşi împăratul Frantz Josef veneau la Burgtheater să mă vadă în rolurile mele preferate: Sapho, Medeea, Mary-Stuart. Natural, că primirea caldă ce mi se făcea a fost un puternic imbold de a munci şi persevera”, a povestit Agatha Bârsescu într-un interviu acordat în 1931. Au urmat o serie de turnee, întreprinse între anii 1883 – 1890, ca invitată de onoare a unor teatre din Europa sau America, care i-au adus faimă în toată lumea. Înzestrată cu un temperament puternic, originală în conceperea rolurilor şi impresionantă în trăirea lor, Agatha Bârsescu şi-a valorificat însuşirile de tragediană, realizând creaţii cu patos romantic. În 1925 revine definitiv în România, stabilindu-se la Iaşi, unde timp de aproape 15 ani predă la Conservatorul de Artă Dramatică; din când în când apărea pe scena Teatrului Naţional în rolurile care o consacraseră. „Mă simt bine fiindcă sunt între ai mei. Şi apoi moldovenii, cu obişnuita lor fire primitoare, mi-au întins braţele cu drag. Dar fericirea mea e când mă aflu printre elevi la Conservator şi când văd că munca mea nu e zadarnică. Mi-e drag rolul de profesoară şi îndrumătoare a viitorilor reprezentanţi ai clasicismului. Şi dacă mai am o dorinţă, e aceea de a revedea Viena. Viena tinereţii mele!”, a mai spus Agatha Bârsescu, în același interviu. Actrița a murit în anul 1939 şi este înmormântată în cimitirul Eternitatea din Iaşi. Pe piatra ei funerară stă scris: „Aici odihneşte geniala tragediană, Agatha Bârsescu, gloria neamului românesc care a ilustrat teatru până la desăvârșire în țară și străinătate.”

Aristizza Romanescu (24 decembrie 1854, Craiova – 4 iunie 1918, Iaşi) – actrița. Localizare mormânt – parcela 11/I, rând 2, loc 22.

S-a născut la Craiova, în 1854, într-o familie de actori de seamă ai teatrului din Craiova, fiica lui Costache Dimitriad, nepoata lui Teodor Teodorini şi a Mariei Teodorini – celebra cântăreaţă de operă de talie internaţională în secolul al XIX-lea. Avea mătuşă, pe Raluca Stavrescu, o renumită actriţă. În primii ani, Aristizza Romanescu a luat lecţii de actorie de la tatăl său și la 18 ani a debutat în trupa cupletistului I. D. Ionescu la teatrul din Craiova. A interpretat apoi diverse roluri pe scenele teatrelor din Iaşi, în trupa Milo – Demetriad, şi Bucureşti, unde a fost remarcată de scriitorul Ion Ghica, primul director al Teatrului Naţional, care i-a încredinţat rolul principal din tragedia Roma învinsă de A. Parodi, tradusă în versuri de Ion Luca Caragiale. Din 1877 a jucat la Societatea Dramatică, întemeiată de tatăl său. În 1879 obţine o bursă regală la Paris, unde studiază arta dramatică cu profesorul Delaunay, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul şi apoi soţul ei. Întoarsă în ţară, colaborează cu Teatrul Naţional din Bucureşti şi apoi cu cel din Iaşi. Interpretează rolurile „Iulia” din Ovidiu şi „Geta” din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, „Zoe” din O scrisoare pierdută şi „Anca” din Năpasta de I. L. Caragiale, „Julieta” din Romeo şi Julieta, „Desdemona” din Othello de William Shakespeare, „Luiza” din Intrigă şi iubire de Friedrich Schiller, „Regina” din Ruy Blas, „Dona Sol” din Hernani de Victor Hugo etc., alături de parteneri ca Grigore Manolescu, Constantin I. Nottara, Ştefan Iulian. Constantin I. Nottara nota în “Amintiri”: “Cu voce cristalină şi caldă, cu pronunţia şi articulaţia ei limpede şi lămurită, cu atitudinea ei, aici sfioasă, aici plină de avânt făcea să izbucnească publicul în urlet frenetice. Avea o memorie uimitoare. Învăţa în câteva ore sute de versuri. Repeta la teatru, apoi acasă. Îşi transformase salonul într-o mică scenă, unde, cu toate accesoriile şi cu costumul realiza punerea în scenă, ca la teatru.” Profesor de declamaţie la Conservatorul din Bucureşti, unde a pregătit mari actriţe, precum Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru ş.a.

Aristizza Romanescu şi-a anunţat retragerea în anul 1903, fără a oferi nici o explicație. Avea 49 de ani. Renunță la scenă, dar rămâne activă până în 1914 la Conservator, timp de 20 de ani, împreună cu Nottara, unde a format generaţii întregi de viitori actori, nume ce au scris istoria teatrului românesc prin rolurile interpretate. Dintre elevele ei care i-au devenit colege la scenă, unele au devenit nume de referinţă în teatrul românesc astăzi: Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti, Olimpia Bârsan, Maria Giurgea, Constanţa Dimitriade. „Aristizza Romanescu nu a fost înzestrată numai cu un mare talent. De la ea până astăzi nici o altă actriţă, oricât de iubită şi apreciată, a teatrului românesc, în cei 30 de ani de carieră, nu a desfăşurat o activitate aşa de imensă prin intensitatea şi varietatea ei. Aristizza Romanescu a jucat aproape cu egal succes toate genurile de roluri, trecând de la comedia bufă la comedia de salon, de la melodramă la tragedie. A cântat şi vodeviluri, a interpretat teatrul liric, tragedia antică, precum şi teatrul românesc”, afirma Lucia Sturdza-Bulandra. În 1911 – 1912, joacă în primul film românesc, Independenţa României, interpretând rolul unei surori de caritate. Suflet caritabil, Aristizza Romanescu a jucat pro bono pentru a aduna fonduri pentru răniţi, inundaţii, invalizi, pentru Eminescu când era bolnav, pentru Crucea Roşie, pentru tot felul de alte instituţii caritabile şi pentru realizarea bustului lui Bolintineanu. După izbucnirea primului război mondial și ocuparea capitalei, Aristizza Romanescu s-a retras la Iași. Bolnavă şi singură, marea artistă, creatoarea a peste 300 de roluri a intrat în lumea umbrelor pe data de 4 iunie 1918, la Iaşi.

Aglae Pruteanu (22 octombrie 1866, Vaslui – 28 martie 1941, Iaşi) - actriţă. Localizare mormânt – parcela 11/I, rând 3, loc 25. 

Aglae Pruteanu – după numele părinţilor Aglae Theodoru – s-a născut la 22 octombrie 1866, la Vaslui. După ce a studiat la un pension particular din oraşul natal, s-a mutat cu părinţii la Iaşi și a urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, la clasa lui Mihai Galino. A debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi la 18 ani. După doi ani, a devenit societară a Teatrului Național din Iași, unde a jucat Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu şi Agatha Bârsescu. Jocul său a imprimat eroinelor interpretate o explozie de sentimente şi o pasiune deosebită, o graţie în mişcări, unică, un glas vibrând de înfiorări tragice. George Topîrceanu, inspector al teatrelor, impresionat de calităţile sale, afirma: „Artist în stil mare, Iaşul trebuie să fie mândru de interpreta care ne-a dat o Ofelie, incomparabilă prin glasul ei patetic, prin graţia şi plasticitatea atitudinilor pe care aş fi vrut să le văd eternizate pe pânză sau în marmură.

Timp de 44 de ani, Aglae Pruteanu a întruchipat roluri dramatice de referinţă pentru dramaturgia națională și universală universală, cum ar fi „Oana” din Apus de soare de Barbu Ştefănescu-Delavrancea, „Geta” din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, „Doamna Clara” din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, „Julieta” din Romeo şi Julieta, „Desdemona” din Othello, „Ofelia” din Hamlet de William Shakespeare, „Andromaca” din piesa lui Jean Racine, „Nora” din piesa lui Henrik Ibsen, „Anna Karenina” din piesa lui Lev Tolstoi, „Marguerite” din Dama cu camelii de Alexandre Dumas fiul. Continuatoare a şcolii lui Matei Millo, Mihail Galino şi Grigore Manolescu, Aglae Pruteanu a fost o actriţă modernă în cea mai deplină înţelegere a cuvântului. Ea avea un deosebit simţ artistic şi un stil de joc propriu. A jucat, de-a lungul anilor, cu dăruire şi talent, alături de cel mai admirat partener: actorul şi profesorul State Dragomir. Ea a lăsat în cartea sa Amintiri din teatru însemnări preţioase referitoare la munca actorului. S-a stins din viaţă acum 65 de ani, la 28 martie 1941 şi a fost înmormântată în cimitirul "Eternitatea" din Iaşi. În parcul Teatrului Naţional din Iaşi se află un bust cu chipul Aglaei Pruteanu, iar o sală de repetiţii a teatrului ieşean a primit numele actriţei.