Spatiul urban - de la constient la inconstient

In incercarea de a analiza spatiul urban dupa acest atribut pe care il detine ca entitate vie, modelul triontic al omului este cea mai potrivita asemanare. Conform acestei idei, spatiul urban este de 3 tipuri: constient – preconstient – subconstient sau inconstient. Asadar, spatiile certe sunt spatiile constiente, spatiile probabile sunt spatiile preconstiente, iar spatiile posibile sunt spatiile dominate de inconstienta.

Spatiul constient reprezinta spatiul certitudinilor. Este spatiul strabatut de sens istoric si de creativitatea organica a oamenilor. Spatiul constient este spatiul investit emotional. In acest spatiu, individul se manifesta si relationeaza.

Spatiul constient este spatiul in care, dintre toate posibilitatile, filtrate in sfera probabilitatilor, doar una singura devine reala. Acesta este spatiul care detine un scop profund, are simtul masurii si respect pentru limita. Spatiul constient are o identitate clara si este un creator de valori.

Iasul detine o colectie de spatii constiente, dar din pacate din ce in ce mai putine. Exemple bune de astfel de spatii care „rationeaza” si sunt investite emoțional sunt: Piata Voievozilor din Alexandru, Parcul Copou, pietonalul Stefan Cel Mare in timpul weekend-ului, zona Fundatiei din proximitatea Casei de Cultura a Studentilor, Strada Lapusneanu. De remarcat ca aceste spatii in Iasi traiesc prea putin din pricina unei amenajari spatiale si functionale bine puse la punct si mai mult datorita amplasarii punctuale a unor centre de interes (pub-uri, baruri etc.).

Spatiul preconstient este spatiul nedefinit, neexprimat inca, dar sansa lui de a deveni manifest este foarte aproape de certitudine. Un spatiu explicat de teoria probabilitatilor. In acest spatiu exista o experienta a faptelor, dar nu exista inca un fapt re-actionat fata de acestea. Spatiul preconstient este spatiul SAU-SAU, spatiul probabil, dilematic sau cu doua fete. Este spatiul care a detinut o identitate sau e pe cale sa o castige.

Spatiile care pot fi incadrate in acest tip sunt spatiile din imediata proximitate a valului dezvoltarii urbane, sunt spatiile periurbane si spatiile centrale ce sufera din pricina sistematizarii locale si a dezvoltarii spatiilor adiacente. Spatiile preconstiente sunt ochiuri din tesutul urban defavorizate de un mod local de a organiza orasul in defavoarea unei perspective globale. De regula aceste tipuri de spatii sunt cele industriale sau fost-industriale si zonele definite de arhitectura veche ce se afla intr-o stare avansata de degradare.

Spatiul inconstient este un spatiu al posibilului, spatiul in care orice este posibil! Spatiul inconstient este un spatiu al incertitudinii maxime. Este un spatiu fara reguli in care haosul domina. Daca spatiul preconstient era spatiul SAU-SAU, spatiul inconstient este de tipul SI-SI. Spatiul inconstient este definit de non-locuri.

Non-locurile sunt locuri in care oamenii relationeaza intr-o maniera uniforma si mecanica cu ceilalti si cu obiectele din jurul lor. In non-loc apare non-sensul. Repetitivitatea, automatismul si schematizarea vietii din acest spatiu duce la individualizare uniformizanta si la singuratatea obsesiva. Spatiile inconstiente sunt spatiile fara scopuri si care nu detin un simt al masurii.

Spatiile inconstiente sunt spatii neinvestite emotional. Spatii menite doar sa canalizeze, sa evacueze si sa transmita.

In unele cazuri, non-locurile apar datorita amplasarii unor functiuni incompatibile cu scopul spatiului existent, proces ce duce la neutralizarea spatiului urban (sedii de banci, cladiri de birouri, statii de autobuz etc.) Piata Unirii capata deseori caracteristicile unui non-loc din cauza functiunilor amplasate la parterul blocurilor, dar si a altor factori precum mobilarea urbana inadecvata. Podu Ros, de altfel un nod important, este definit de non-locuri in cea mai mare parte a timpului. Discutabil este si exemplul Campusului Tudor Vladimirescu care, in ciuda multimii de spatii publice, devine mai mult un spatiu al evacuarii si automatizarii decat al petrecerii urbane.

Acest ultim tip de spatiu exemplificat defineste spatiul public post-modern. Un spatiu care si-a pierdut identitatea si ratiunea.