- 6771
Patrimoniul este si al meu?
Acum 3 ani Festivalul de Film One World Romania a decis sa treaca de la etapa unui eveniment in care doar se proiecteaza filme la un Festival competitional, care ofera si un premiu. Privita mai mult ca o concesie adusa spiritului anti-comercial, decizia organizatorilor a fost totusi coerenta cu spiritul unei institutii care isi asuma rolul de a educa publicul; pentru ca a alege 5 liceeni sa decida care este cel mai bun film dintr-o selectie de filme despre drepturile omului poate ca nu pare, in prezent, interesant decit pentru liceenii in cauza, dar peste ani, discursul public si deciziile celor aflati in pozitii de conducere ar trebui sa fie mult imbunatatite pentru ca, nu-i asa, „tinerii de azi sint liderii de miine”. Pentru a fi parte din Juriul Liceenilor editia 2015, a trebuit sa trimit un eseu intitulat Patrimoniul este si al meu? Textul pe care l-am scris si in urma careia am fost selectata il puteti citi mai jos (include, bine-nteles, si conceptul de patrimoniu vegatal, singurul care a coalizat societatea civila din Iasi pina acum).
La ce ma gindesc cind aud cuvintul „patrimoniu”. Cine ar trebui sa-l apere
Patrimoniul reprezinta toate bunurile si edificiile care se afla in grija statului sau a persoanelor private, cu scopul de a fi protejate si mentinute in stare cit mai buna, atit de catre stat, cit si de catre cetateni. Daca acestia nu s-ar ingriji de buna stare a acestora, mare parte din cultura (patrimoniul cultural), vegetatie si specii de plante (patrimoniul vegetal) samd s-ar pierde datorita nepasarii noastre, neavind suficient discernamint incit sa realizam ca odata s-au investit resurse financiare si multa pasiune pentru realizarea acelui bun, ca o parte din traditia locala se afla in acel edificiu, iar o parte din mine se regaseste in patrimoniu, intr-o mica sau mare masura, chiar ajungind sa depind de el sau sa aiba un rol special in viata mea de zi cu zi.
Cazuri controversate legate de probleme de patrimoniu despre care am auzit in ultimii ani
La inceputul lunii noiembrie 2013 peste 40 de cineasti romani au protestat printr-o scrisoare adresata prim-ministrului impotriva Legii de Descentralizare prin care peste 180 de sali de cinema erau date domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz, si in grija autoritatilor administratiei publice locale. Astfel, mai multe cinema-uri aveau sa devina cluburi de noapte sau cofetarii, in functie de suprafata, deoarece primariile n-au fost interesate sa investeasca bani in acestea avind alte probleme mai importante de rezolvat si de finantat, cum ar fi biserici, spitale, scoli, alei, strazi, gradini, asistati sociali samd, cinematografele fiind pur si simplu doar o durere de cap in plus. In continuare, RADEF raminind cu salile de cinema si neavind multi bani la dispozitie a hotarit sa vinda sau sa inchirieze mai multe spatii, iar cu banii obtinuti a reusit sa reabiliteze aproximativ 10 sali din Ramnicu Valcea, Bucuresti si alte citeva orase.
Astfel, pot afirma ca nimeni nu mai are grija de patrimoniul cinematografic, iar majoritatea salilor de cinema din tara sunt prost administrate, aici incadrindu-se si 2 dintre cinema-urile care mai functioneaza cit de cit in orasul Iasi, „Republica” si „Victoria”. Niciunul din ele nu ofera conditii optime pentru vizionarea unui film, cum ar fi caldura, scaunele sunt vechi si incomode, iar aparatura este iesita din uz si unele filme ajung foarte tirziu in cinema-uri (ca in multe alte orase din tara), chiar si cu 2-3 luni dupa premiera nationala. Oricum, acestea sunt doar 2 cazuri „fericite”, desi filmele ruleaza sau nu in conditii mai putin optime. Alt cinema din Iasi, „Dacia”, s-a inchis in urma cu citiva ani (la fel ca Cinema „Copou” sau Cinema „Tineretului”, acesta din urma fiind distrus recent in urma unui incendiu) tot datorita proastei administrari, dar acolo tin minte ca am vazut pentru prima data un film de animatie, cred ca „Ice Age”, si eram cel mai bucuros copil, pentru ca apucam sa vad filmul la cinema, pe un ecran mare si ca timp de aproximativ 2 ore nimic nu-mi poate distrage atentia de la a urmari un desenat animat.
Ce influenta au interesele economice asupra patrimoniului
Interesele economice sunt intotdeauna foarte mari, de asta a si existat acel protest al cineastilor, tocmai pentru ca primariile sunt acaparate de interese politice si economice greu de controlat de catre simplii cetateni. De obicei amplasate central sau in zone limitrofe scumpe, cladirile de patrimoniu au ajuns, insa, sa fie valoroase mai degraba pentru terenul de dedesubt si mai rar pentru spatiul construit. In ceea ce priveste patrimoniul vegetal, el este valoros atit timp cit poate fi valorizat pecuniar, aparent aceasta fiind singura motivatie pentru care se atenteaza la existenta ei. Dar uneori, daca patrimoniul vegetal se afla intr-o zona urbana, foarte posibil terenul de dedesubt e mult mai valoros decit materialul lemnos.
Cum am incercat sa ma implic in sprijinirea unor campanii construite in jurul unor probleme legate de patrimoniul urban
In Iasi a existat la un moment dat un conflict legat de taierea mai multor tei de pe unul din bulevardele centrale, acestia fiind un simbol al Iasiului. Dupa citeva proteste firave la care am participat si eu, primarul Gheorghe Nichita a hotarit sa fie taiati majoritatea teilor pentru a-i inlocui inexplicabil cu o specie neindigena, construind o piateta pe un bulevard (!?). S-au facut multe proteste la care am participat si m-am implicat mai mult ca niciodata intr-o cauza. Pentru prima data am decis sa ma informez mai mult in legatura cu ce era al meu si cine se pune in calea drepturilor si cerintelor mele si ale celorlalti locuitori ai orasului. Am avut ocazia sa intilnesc multi oameni care aveau aceleasi convingeri ca si mine si la fiecare protest am realizat cu surprindere ca pina si profesoara mea de franceza, in virsta de vreo 50 de ani, venea de fiecare data parca cu mai multa incredere si era la fel de implicata ca orice alt tinar de acolo. Aveam impresia ca am facut tot ce am putut, am trimis scrisori catre primar, am scandat in centrul orasului si in fata primariei, am facut mai multe pancarte, am cautat sloganuri care sa iasa in evidenta, mi-am mobilizat prietenii etc. Spre surprinderea si totodata dezamagirea mea, cind primarul a decis definitiv taierea tuturor copacilor de pe pietonal, am simtit ca totul a fost in zadar, ca orice as face, oricit m-as manifesta, oricum parerea mea nu conteaza.
Dar nu a durat mult si am inteles ca nu voi putea cistiga intotdeauna, iar protestele au reinceput, de data aceasta in alte zone ale orasului, in special parcuri, unde, din nou, primarul a marcat mai multi tei spre a fi taiati si a face loc tarabelor din zilele festive sau pentru a incepe un nou proiect de constructie in acea zona. Din nou, am luat-o de la capat, chiar daca nu mai aveam acelasi entuziasm ca prima data, dar am continuat sa apar ce este al meu. De data aceasta am reusit sa impiedicam defrisarea unui parc important din orasul Iasi, „Parcul Expozitiei”. Recent, s-a dorit eliminarea completa a altui parc din oras, situat in fata „Teatrului National”, pentru a se construi o parcare subterana. Chiar daca nu mai era vorba despre tei, era vorba in continuare de un patrimoniu vegetal din care faceau parte mai multe specii de arbori care nu se mai gaseau nicaieri in Iasi, iar majoritatea aveau radacini bine infipte, parcul fiind infiintat cu foarte multi ani in urma. Din nou, am protestat, de data aceasta un pic mai incurajati de victoria de data trecuta si, probabil spre surprinderea tuturor, proiectul parcarii a fost anulat.
A fost vorba despre un „bun” public, care era al nostru, al tuturor, si pe care aveam tot dreptul sa-l aparam, dar mai mult de atit era vorba de un simbol, o traditie care a prins radacini in orasul meu natal, iar care acum urma sa ne fie smulsa, contrar dorintei locuitorilor, doar pentru ca cineva credea ca patrimoniul este numai al lui.
