- 2621
Neculai Costăchescu, chimistul din linia întâi în bătăliile din timpul primului război mondial
Neculai Costăchescu a participat la campania din Bulgaria, în timpul Războiului Balcanic (1913), iar debutul operațiunilor militare ale armatei române din 1916 l‑a găsit pe profesorul ieșean în fruntea Companiei a IV‑a din Batalionul III, Regimentul 13 Infanterie. Locotenentul (avansat apoi căpitan) Neculai Costăchescu a fost caracterizat de superiori ca „foarte energic și conștiincios“. A fost combatant în linia întâi pe frontul Carpaților Răsăriteni, participând la confruntările dintre 14 august 1916 și 18 ianuarie 1918. Nu agrea ideea războiului ca mijloc de soluționare a conflictelor, dar a înțeles că întregirea teritorială era o necesitate istorică, iar momentul acțiunii și modalitatea de realizare nu puteau fi altele. A făcut parte din trupele de acoperire ale Armatei de Nord, comandată de Constantin Prezan, cu misiunea de a asigura joncțiunea dintre marile unități.
COSTĂCHESCU, NECULAI ( 18 februarie 1876, Huși – 14 iulie 1939, Iași) – chimist, profesor universitar, om politic. Localizare mormânt – parcela 2/I, rând 3, loc 12-13.
Neculai Costăchescu s-a născut în oraşul Huşi la 6 decembrie 1876. Clasele elementare le-a urmat în oraşul Huşi începând cu anul 1883. A continuat studiile la Liceul Naţional din Iaşi, înscriindu-se apoi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, unde l-a avut ca profesor pe renumitul chimist şi mineralog Petru Poni, membru titulat al Academiei Române.
A absolvit facultatea în anul 1901, obţinând licenţa în ştiinţe fizico-chimice. În anul 1905 a susţinut cu succes teza pentru obţinerea titlului ştiinţific de doctor, cu o temă care referea la gazele cuprinse în sare şi în vulcanii noroioşi din România, subiect în premieră la o universitate din ţara noastră. Este primul doctor în chimie al Universităţii din Iaşi.
A studiat la Universitatea din Zürich, Elveţia, la care preda renumitul fizician Charles Guillaume, căruia i s-a acordat Premiul Nobel în anul 1920. La revenirea în ţară a fost cooptat la Catedra de Chimie Minerală a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi, unde a predat în calitate de profesor universitar titular după retragerea lui Petru Poni din anul 1912.
A devenit întemeietorul şcolii româneşti de chimia combinaţiilor complexe, ramură ştiinţifică nouă nu doar în ţara noastră, ci şi în Europa începutului de secol XX. A organizat un laborator de chimie anorganică la Universitatea din Iaşi, primul din România.
Principalele sale studii de chimie au fost elaborate în limba franceză şi publicate începând cu anul 1910. Ca profesor universitar s-a remarcat prin erudiţie între chimiştii de specialitate din Iaşi, Bucureşti şi Cluj. Pe lângă activitatea didactică şi experienţele de laborator, Neculai Costăchescu a avut un rol important şi în viaţa publică, fiind unul din liderii grupării de centru a Partidului Naţional Ţărănesc, ocupând postul de ministru al Instrucţiunii Publice şi al Cultelor între 1929-1931, iar în perioada 1932-1933 a fost preşedinte al Senatului României. În anul 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viaţă la Iaşi în data de 14 iulie 1939.
