- 3697
Gavriil Musicescu – fondatorul primului cor mixt din România
Gavriil Musicescu a rămas în istoria muzicii româneşti ca fondator al primului cor mixt, al Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Personalitatea lui Gavriil Musicescu a fost una deosebit de complexă şi totodată fascinantă prin puterea de muncă, prin curaj, dar mai ales prin dragostea pentru muzică. A fost un folclorist dedicat, un pedagog strălucit și un compozitor remarcabil. Piesele sale corale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construite pe filonul tradițional, fac parte în continuare din repertoriul multor coruri care aspiră la gloria cu care a fost încununat Corul Mitropolitan pe care Gavriil Musicescu l-a dirijat 30 de ani. A fost tatăl celebrei pianiste Florica Musicescu și bunicul scriitorilor Ionel și Păstorel Teodoreanu.
Gavriil Musicescu (1847, Ismail - 1903) - un compozitor, muzicolog, dirijor, pedagog. Localizare mormânt – parcela 22/I, rând 1, loc 5.
Născut la 20 martie 1847 la Ismail într-o familie iubitoare de muzică, Gavriil Musicescu a făcut primele studii în orașul natal, profesorii remarcându-i talentul. A urmat timp de patru ani cursurile Seminarului din Huși, după care studiază la Conservatorul din Iași. După absolvire, Gavriil Musicescu a fost numit profesor de muzică la Ismail unde are ocazia de a cunoaște repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși. Își continuă studiile la Capela Imperială şi la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde a reuşit să finalizeze cursurile în numai un an. Din perspectiva creaţiei şi a armonizării modale pe care Musicescu a deprins-o în Rusia, studiile sale acolo au fost hotărâtoare pentru complexitatea fenomenului pe care l-a declanşat la nivel naţional: armonizarea folclorului pe principii modale. Întors în țară, în 1872, Gavriil Musicescu a fost numit profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași.
În timpul studiilor efectuate la Sankt Petersburg a primit oferte de la coruri cu prestigiu din Rusia, dar a refuzat pentru a veni la Iaşi unde a dirijat corul Catedralei Mitropolitane vreme aproape treizeci de ani. Totodată s-a ocupat şi de celelalte coruri din Iaşi, în special de cel de la biserica Sf. Spiridon. Tot el este responsabil şi pentru înfiinţarea orchestrei Conservatorului din Iaşi. Toată presa vremii aprecia corul mitropolitan din Iași ca fiind cel mai bun din ţară, cunoscut peste hotare, corul cu cea mai frumoasă şi sensibilă interpretare, capabil să rivalizeze cu coruri renumite de peste hotare. Cu ajutorul unei discipline de fier şi a lecţiilor de teorie şi armonie, Musicescu şi-a transformat corul în etalonul estetic al ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea. La pupitrul acestui cor, dirijiorul a efectuat mai multe turnee în ţară şi peste hotare, prin intermediul cărora el dorea să promoveze credinţa ortodoxă şi folclorul național. Gavriil Musicescu a insistat pentru introducerea vocilor feminine în cor, o reuşită care a condus la o îmbunătăţire a producţiilor corale. De asemenea, concepţia potrivit căreia toţi coriştii trebuiau să aibă cunoştinţe minime de teorie, armonie şi istoria muzicii a contribuit în mod decisiv la succesul pe care l-a avut corul mitropolitan atât timp cât a cântat sub bagheta lui Musicescu.
Gavriil Musicescu a fost și un pedagog înnăscut, care și-a transmis ideile inovatoare elevilor săi, dintre care cei mai cunoscuţi sunt Ion Vidu, Timotei Popovici sau Alexandru Zirra. Astfel, Musicescu s-a prezentat întotdeauna ca un profesor sever, care punea accent pe înţelegerea logică a noţiunilor. Totodată, Gavriil Musicescu a contribuit la educarea publicului larg prin susținerea unei serii de conferințe și prin articole publicate în ziarele vremii. El a iniţiat o serie de conferinţe-audiţii prin care îşi propunea să introducă publicului o serie de noţiuni elementare din istoria muzicii concomitent cu reprezentaţii vocal-instrumentale oferite de profesorii şi elevii Conservatorului. Este primul demers cunoscut până astăzi de instruire a publicului.
Particularităţile stilului lui Gavriil Musicescu l-au făcut apreciat şi recunoscut drept compozitor de valoare nu doar pe teritoriul ţării noastre, ci şi în străinătate prin obţinerea de medalii la Expoziţia Internaţională de la Paris sau prin faptul că piesele sale erau interpretate de corurile marilor capitale europene. În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, Gavriil Musicescu a scris “Cântecul lui Ștefan cel Mare”, reluat în zilele noastre de compozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu prilejul marii întâlniri de la Universitatea din Iași, a compus un marș eroic intitulat „Arme, arme”. Sub titlul „Fiii României”, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele „Moartea vitează” și „Oșteanul român”, „Hora de la Plevna” pe versuri de Vasile Alecsandri, „Stejarul și cornul” pe versuri populare, „Ca un glob de aur” pe versuri de Dimitrie Bolintineanu.
Deşi s-a stins în plină activitate creatoare, la numai 56 de ani, Gavriil Musicescu a dus o viaţă foarte bogată, închinată aproape în exclusivitate artei muzicale, cu un program zilnic ce depăşea 12 ore de activitate didactică şi creatoare.
Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația Culturală “AltIași”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (A.F.C.N.)
