Dinastia chimiștilor – Petru Poni, Margareta Poni, Radu Cernătescu

Petru Poni (n. 4 ianuarie 1841, satul Secărești, comuna Cucuteni, județul Iași; d. 2 aprilie 1925, Iași) chimist, mineralog, profesor universitar și om politic român,

Petru Poni s-a născut în anul 1841 în satul Secăreşti, comuna Cucuteni, din judeţul Iaşi. Și-a făcut studiile primare la Târgu Frumos, cele secundare la Academia Mihăileană și după absolvire, devine student al Facultății de Drept şi Litere din cadrul Universităţii din Iaşi. La doar 18 ani, în 1859, Petru Poni obţine o bursă de studii în Sorbona, unde studiază științele cu doi dintre cei mai iluştri chimişti ai Franţei : Berthelot şi Saint-Claire Devillc. În cercurile ştiinţifice de la Paris, Poni era foarte bine apreciat. După finalizarea studiilor revine în țară şi este numit profesor de fizico-chimice la Liceul Naţional şi la cel Militar din Iaşi. In 1873 este chemat la Universitate, unde deţine catedra de chimie minerală la Facultate a de Ştiinţe şi, mai târziu, la Medicină. Savantul ieșean a fost profesor la Universitatea din Iaşi timp de 33 de ani. În 1897, împreună cu Alexandru Obregia, fostul său student a înfiinţat primul laborator universitar de chimie după model german, iar în 1903 introduce cursul „ Studiul chimic al petrolului” .

Cercetările sale s-au concentrat cu o atenţie deosebită asupra compoziției chimice a petrolului. În paralel, a acordat o atenţie specială studierii apelor minerale de pe teritoriul ţării noastre, o cercetare desfăşurată timp de 12 ani, străbătând ţara de la un capăt la celălalt.

A analizat peste 80 de minerale culese din diferite regiuni ale ţării, a descoperit două minerale noi, denumite de el broștenită și badenită, a studiat toate varietăţile de chihlimbar din România și toate zăcămintele de sare. Efectele terapeutice ale Lacului Amara au fost descoperite tot de chimistul ieşean Petru Poni. Scria în studiile sale că „apa este incoloră, opalescentă, gust foarte sărat, amar totodată, miros slab de hidrogen sulfurat”. Petru Poni a descoperit că în apă există nămol sapropelic, cu efecte benefice în combaterea afecţiunilor reumatismale. Petru Poni a publicat şi studiul „Observaţiuni meteorologice făcute la Iaşi” şi este considerat un precursor al climatologiei româneşti. Tot el a înfiinţat un laborator de analize chimice ale produselor sosite în vamă, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii, în care se analizau probe de vin, lapte, ulei, făină, zahăr, prăjituri sau petrol.

Membru al Partidului Național Liberal, Petru Poni a fost pentru scurte perioade de timp primar al Iaşului(1907 și 1922), dar şi Ministru al Cultelor și Instrucțiunii, deputat sau senator. În calitate de ministru a iniţiat, în 1895, două proiecte de lege: Legea asupra învăţământului primar, care prevedea ajutarea copiilor lipsiţi de posibilităţi prin procurarea cărţilor şi hainelor necesare frecventării şcolii primare şi normal-primare, şi Legea pentru facerea clădirilor şcolare primare sau „Casa Şcoalelor“. Aceasta din urmă viza construirea de clădiri în care să se poată desfăşura activităţile specifice învăţământului, corectând astfel legea din 1893, care lăsa pe seama comunelor cea mai mare parte a cheltuielilor de întreţinere a şcolilor. Prin legile elaborate de Petru Poni s-au creat condiţii favorabile dezvoltării învăţământului în timpul lui Spiru Haret.

Din iunie 1879, profesorul ieșean a fost ales membru al Academiei Române iar după 20 de ani ajungea preşedintele acestei instituţii. Rezultatele strălucite au fost concretizate prin elaborarea și tipărirea unor lucrări importante precum "Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broșteni" (1882), "Mineralele de la Bădenii-Ungureni" (1885), "Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României" (1900), prima monografie asupra mineralelor țării noastre, "Cercetări asupra compozițiunii chimice a petroleurilor române" (1900). Pentru meritele sale ştiinţifice şi didactice, Petru Poni a fost recompensat cu cele mai mari ordine româneşti instituite de Regele Carol I. Rezultatele lui au fost apreciate şi de oamenii de ştiinţă de peste hotare. Astfel, Petru Poni primeşte din Franţa Ordinul Legiunea de Onoare, din Serbia Ordinul “Sf. Sava”, iar din Austria Ordinul “Franz Josef”.

Retras la pensie, profesorul Poni continuă să lucreze în laboratorul de chimie de la Iaşi. În vârstă de 84 de ani, la 2 aprilie 1925, se stinge din viață și este înmormântat cu onoruri de stat și militare în cripta cavoului familiei din Cimitirul "Eternitatea".

Margareta Poni (22 martie 1889 – 12 septembrie 1973, Iași) – chimist, profesor universitar docent 

Fiică a savantului Petru Poni şi a poetei Matilda Cugler-Poni, Margareta Poni s-a născut pe 22 martie 1889, la Iaşi. Şi-a făcut studiile liceale şi a urmat cursurile Conservatorului de muzică şi ale Şcolii de Sculptură la Paris. Întoarsă la Iaşi, în 1914, s-a înscris la Facultatea de Drept de la Universitatea „Al. I. Cuza”, unde a devenit licenţiată. În 1925, la îndemnul profesorului Radu Cernătescu, începe să studieze chimia și în 1934 îşi susţine teza de doctorat.

Margareta Poni a condus Catedra de chimie anorganică a Universităţii şi a predat cursuri de chimie anorganică şi chimie analitică, elaborând lucrări de sinteză şi manuale universitare. În colaborare cu Radu Cernătescu, a îmbogăţit cursul de chimie anorganică ţinut de Petru Poni pe care l-a publicat sub titlul „Tratat elementar de chimie anorganică” (1951). Om de vastă cultură, Margareta Poni s-a numărat printre fondatorii Filialei din Iaşi a Academiei Române (1949) şi a luat parte activă la înfiinţarea Institutului de chimie macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi, în cadrul căruia, timp de 22 de ani, a funcţionat ca şef de secţie. Margareta Poni a elaborat peste 80 de lucrări ştiinţifice din domeniile chimiei preparative, sinteze de complexe metalice, sinteze de combinaţii cu acţiune bactericidă şi bacteriostatica, analize fizico-chimice prin metoda polarografică etc. A fost distinsă cu titlul de Profesor universitar emerit. De menționat este și faptul că Margareta Poni a donat Primăriei ieșene casa pe care a moștenit-o de la părinții săi, pe 7 septembrie 1971 cu scopul de a fi organizată ca muzeu memorial dedicat familiei Petru Poni. În anul 1991, casa savantului Petru Poni a fost deschisă publicului sub titulatura de Muzeul Chimiei ieşene. În prezent, muzeul poartă numele „Poni-Cernătescu“. Margareta Poni a încetat din viaţă la 12 septembrie 1973 şi a fost înmormântată în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi, alături de părinţii săi.

Radu Cernătescu (17 august 1894 Huși, –  17 ianuarie 1958, Iași) chimist, profesor universitar, om politic, președinte al Filialei Iași a Academiei Române (1949 - 1958)

Radu Cernătescu a fost nepotul lui Petru Poni, fiul surorii sale, Margareta Poni. A urmat studii liceale şi universitare la Iaşi, unde şi-a susţinut în 1920 şi teza de doctorat cu titlul “Legea lui Dalton aplicată la soluţii concentrate”. Din 1916, timp de aproape 40 de ani a predat studenților chimie analitică și chimie anorganică. În paralel, a făcut ample cercetări în diferite domenii -  chimie fizică, chimie anorganică, chimie analitică, electrochimie, biochimie, chimia combinaţiilor complexe. A continuat studiile unchiului său Petru Poni legate de apele minerale din România. În colaborare cu profesorul Ion Athanasiu, a realizat numeroase analize ale lacurilor, râurilor și izvoarelor, importante pentru probleme de geologie legate de solul României.

Discuțiile cu renumitul medic Grigore T. Popa care îi era cumnat l-au îndemnat să cerceteze o serie de aplicații ale chimiei în medicină și biologie.  Radu Cernătescu a studiat vitamina PP, furnizând metoda de dozare a cantităţilor foarte mici, precum și acţiunea bacteriană in vitro a compuşilor pe baza de clor. După înfiinţarea Institutului de Chimie din Iaşi, a elaborat metodele de analiză polarografică a fierului, cuprului, plumbului şi zincului din minereurile complexe. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări şi studii, între care: Nouvelle methode de dosage du cadmium (1923); Le potentiel des metaux dans les liquides purs (1924); Potassium et calcium dans le sang du pigeon apres resection et excitation electrique des nerfs de l’aile (1934); Sels simples et complexes des acides 5,5 diethyl et 5,5 phenylethyl barbiturique (1937); Sur le dosage de la phyridine dans ses combinaisons avec les sels metalliques (1937); Amines des Hydrosulfites de Cobalt et de Nickel bivalents (1943). În 1950 şi 1951 i-au apărut cele două volume ale Tratatului elementar de chimie anorganică. Radu Cernătescu a fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Ungaria și membru titular (12 august 1948) al Academiei Române. Radu Cernătescu a locuit în casa unchiului său. În camera sa de la Muzeul “Poni Cernătescu” se poate observa un pian și un patefon. Savantul mai avea o pasiune pe lângă chimie – muzica. 

Localizare mormânt cimitirul Eternitatea - parcela 11/I, rând 1, cavoul familiei Poni.

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația AltIași, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Român (A.F.C.N.)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”