De ce patrimoniul arhitectural iesean reprezinta o problema primara?

Cetate a traditiei noastre culturale, Iasul, se remarca printr-o mare varietate de forme ale patrimoniului construit. De la goticul simbolist la sobrietatea neoclasica, de la elegantul art-nouveau la pitorescul neoromanesc, de la simplitatea modernista la cubismul avant-garde, pasii istoriei si spiritul cultural se impletesc pe aceste meleaguri in creatii si ambiante de viata urbana unice.

Trecatorul curios inca mai are placerea de a descoperi secrete ale vechilor stradute si alei iesene. Sentimentul (re)descoperirii unor locuri il cuprinde si il transforma. Dar ce simtim cand vizitam acele spatii care ne coplesesc prin prezenta lor?

Vibratia vietii si roadele creatiei isi pun amprenta asupra atmosferii locului generand zone de inalta frecventa afectiva denumite microclimate culturale.

Locuinta individuala este celula de baza a acestui sistem, ea detine control ambiental, este materialul esential in nasterea vietii urbane si ca urmare reprezinta o valoare incontestabila a patrimoniului cultural.

Exemple de constructii din diferite zone de microclimat cultural ale Iasului:

Zona Copoului
Zona Pacurarilor
Zona Centrala

Considerente sociale si tipicul vietii locale au favorizat formarea in Iasi a unor astfel de mici universuri urbane, dar din pacate, in prezent majoritatea muribunde datorita degradarii patrimoniului si odata cu el a deteriorarii identitatii urbane.

Articolul de fata este punctul introductiv al unui serial de publicatii ce va prezenta starea patrimoniului arhitectural iesean intr-o maniera de tip puzzle si va avea ca actor principal locuinta individuala.