- 10892
Zilele acestea traditia ne va purta mai des ca de obicei in zona calda a casei. Exista o intreaga generatie care atunci cand incearca sa caute amintirile cele mai vechi pe care le are cu bucataria de acasa regaseste bucataria de la bloc – inima calda a apartamentului. Aici trei erau obiectele magice: aragazul (cu butelie de multe ori), frigiderul si masa cu musama inflorata. Pana de Craciun sau de Paste, cand era vremea “primenelii” gospodaresti, musamaua se tocea treptat in locurile unde se suprapunea cu colturile mesei. Pe aceasta masa vecinele mai serveau cafeaua… tot aici se transa jumatatea de porc adusa de la tara, ori se faceau lectiile sau se desenau felicitarile de Craciun. In serile in care se intrerupea curentul aici se tinea lampa cu gaz care chema familia in jurul ei. Cred ca nu gresesc cand spun ca multe bucatarii de bloc aveau si un pat inclus… pentru bunica, sau sa mai doarma unul altul la caldura.
Schema aceasta nu era departe de rolul vetrei in viata de la sat, asa cum s-a pastrat mii de ani, locuirea asa cum au prins-o generatiile mutate cu forta la bloc. Casa taraneasca avea o schema simpla: de pe prispa se intra in tinda. De aici, intr-o parte era camera buna (camera aproape nelocuita, depozitul zestrei casei) si in cealalta camera de locuit. Aceasta insuma rolul de dormitor si bucatarie - de aici firescul prezentei patului in bucataria de bloc (camera de zi se poate spune ca era prispa si curtea). Cuptorul - soba - vatra ocupa o mare suprafata din aceasta camera si indeplinea multe roluri: incalzit, gatit, chiar locas de pat pentru copii sau batrani. Inventarea frigiderului ne-a scutit de obligatia de a avea beci la casa (ceea ce reduce pretul casei, dar si posibilitatea de a pastra cantitati mari de produse peste iarna – ma gandesc la ceapa si cartofii care pe balcon imi ingheata, iar in camara incoltesc).
Pe langa aceasta camera buna la toate, gospodaria taraneasca detine o bucatarie de vara. Din pacate, pe aceasta nu am putut-o importa la bloc. Era o “invenie” foarte eco: o constructie separata de casa in care exista doar cuptorul si eventual un pat (de rezerva). Aici se gatea vara, cand e foarte intelept sa nu dai caldura cuptorului in peretii casei in care dormi (nu e nevoie de aer conditionat daca vrei sa faci o ciorba cand afara sunt plus 35°C). In plus, nu afumi si gospodina si casa a vinete si gogosari cand pregatesti bunatatea de zacusca. Un alt beneficiu era ca tinea focul departe pentru casele care contineau mult lemn uscat sau paie, vara cand pericolul de incendiu (toate fiind uscate) e foarte mare.
Tocmai dupa enumerarea acestor beneficii ale separarii bucatariei nu doar de camere, ci chiar de intreaga casa se poate intelege de ce mi se pare nefiresc importul bucatariei “deschise” spre living cu gratie, dar... cu mai putina discretie intr-o cultura a cepei prajite si a fierturilor de toate felurile.
Ce as cere eu de la o bucatarie? Sa fie practica la nivel de flux al gatitului; sa parcurg firesc si fara obstacole traseul obligatoriu: iau produsul din frigider, il spal, il prelucrez pe blat si apoi il procesez la foc. Sau mai bine zis sa il procesez termic pentru ca gatitul la foc tinde sa dispara lasand locul mult mai eficientului gatit la plita sau cuptor electric. Acest traseu poate fi facut liniar: succesiunea frigider, blat, lavoar, blat, aragaz – pe un perete de minim 3m lungime; poate fi facut in colt, aceeasi succesiune pe doi pereti; sau poate fi facut pe sistemul unui perete de dulapuri ce inglobeaza frigiderul, cuptorul si celelalte aparate electrocasnice plus spatii de depozitare, iar bucataria detine vizibila doar o insula care contine plita, lavoarul si loc de stat. Ultima varianta e mai risipitoare cu spatiul, de aceea nu multe bucatarii si-o permit in mod firesc.
O bucatarie trebuie sa fie bine luminata si ventilata natural, altfel devine scumpa prin exploatare (iluminat si ventilat artificial). E indicat sa existe ferestre cat mai sus in spatiul bucatariei pentru ca acestea sa preia aerul cald si sa il scoata afara. De ajutor ar fi sa existe ferestre pe pereti opusi pentru a crea curent de aer vara atunci cand oricat ai deschide o fereastra aerul nu pare sa iasa singur. E de dorit ca aceste ferestre, pozitionate cat mai aproape de plafon, sa fie mai mult lungi decat inalte – iarna nu ai senzatia ca stai cu picioarele in Siberia si capul in Sahara. Pentru casele pe parter chestiunea ventilarii naturale se poate rezolva mai ieftin cu o fereastra luminator tip Velux (fiind pozitionata pe plafon, e necesara o suprafata mai mica pentru acelasi efect, in comparatie cu fereastra dintr-un perete al casei).
Importanta e si pozitionarea fata de soare: o bucatarie amplasata pe sud (deci cu insorire directa pe timp de vara pe toata durata calda a zilei) e o nefericire. As cauta sa diminuez cat mai mult accesul soarelui in bucatarie pe timp de vara. Pozitonarea bucatariei spre nord, nord-est, sau est nu supraincalzeste vara; estul poate aduce o lumina optimista de dimineata la micul dejun (mai ales iarna cand nu prea iti vine sa “pornesti” ziua ).
Mi-ar mai placea ca din zona in care petrec mult timp: lavoar, blat de gatit sau plita sa pot privi spre exterior. Gatitul e o placere pentru unii, o obligatie zilnica pentru altii, dar parca toti curatam cartofii mai cu spor daca putem privi gradina, sau macar un norisor pe cer.
Pentru viata la casa poate fi intelept de gandit inca de la proiectare faptul ca vara e placut sa iei masa afara pe terasa si ca e util un acces direct din bucatarie, sau in imediata vecinatate a acesteia.
In acelasi timp, m-as gandi ca e placut sa gatesti si sa participi la viata familiei in acelasi timp. Asta incercau sa incurajeze si “bucatariile deschise” americane, doar ca fumul si aburul s-ar putea sa stirbeasca din placere. Un perete vitrat (perete de sticla, netermoizolanta , deci nu costisitoare) sau usi glisante ori tip armonica pot rezolva mai elegant aceasta cerinta.
In ceea ce priveste finisajele, alegerea ar trebui facuta in functie de cat de mare e legatura vizuala intre restul casei si bucatarie. Daca bucataria este foarte vizibila din spatiul casei, atunci finisajele e indicat sa fie in acord cu cele ale spatiilor invecinate. Daca bucataria e o insula inchisa, atunci exista o mai mare libertate in alegere. Eu inclin spre finisaje usor de intretinut intr-un spatiu cu abur, apa si grasimi. Suprafete cat mai putin rugoase, care sa nu retina praful, mai putine polite, mobila deschisa , sculptata sau impletita, pentru ca se vor murdari rapid. Culorile foarte deschise sunt martore imediate ale petelor, dar sunt prietene cu spatiul pe care dau iluzia ca il maresc. In functie de ceea ce e mai important pentru cel ce traieste in acel spatiu se vor lua si deciziile inspre o gama cromatica mai deschisa sau mai inchisa.
Mie una, imi place zicala: “cate bordee, atatea obicee”. Imi e drag sa vad cum casa se supune ritmurilor si obiceiurilor locatarilor ei. Astfel, tine de personalitatea utilizatorului ce tip de bucatarie va folosi. Exista tipologii pe toate gusturile: de la bucataria minimalista in care tot ce vezi e alb, cateva dungi si bateria de inox de la lavoar, trecand prin bucataria chicineta (a strictului necesar), bucataria rustica sau de vacanta, pana la bucataria in cutie de sticla sau bucataria stil .
Va urez o plimbare placuta prin cele cateva imagini selectate dupa criteriul ca aduc ceva special: pozitia ferestrei, jonglarea cu spatiul uneori mult, alteori putin, anturajul , legatura cu o curte interioara sau cu gradina.
In Colectia de imagini urmeaza Curtea interioara.