articol
stats

Alexandru Lambrior, ideologul Junimiștilor

Prieten bun cu Ion Creangă și Mihai Eminescu, Alexandru Lambrior a fost unul dintre teoreticienii Societății Culturale “Junimea”, care susținea trecerea de la întrebuințarea alfabetului chirilic la cel latin. Lambrior a publicat mai multe studii filologice în revistele “Convorbiri literare” și “România”, în care s-a preocupat de identificarea unor legi fonetice, morfologice și sintactice ale limbii române. Totodată, Lambrior și-a exprimat în mod deschis adversitatea pentru folosirea neologismelor, contrar ideilor promovate de Titu Maiorescu, profesorul și mentorul său. Alexandru Lambrior considera că limba folosită de vechii cronicari, precum Miron Costin, exprimă cel mai bine modul de a gândi al poporului român.

Lambrior a fost un membru activ al “Junimii” (intră în 1872): participa la ședințele desfășurate acasă la Vasile Pogor sau la Titu Maiorescu, în care se discuta intens despre ortografie și limbă, se făcea sumarul pentru revista “Convorbiri Literare” sau se citeau operele unor poeți români, unele în hazul general. G. Panu, cronicarul Junimii îl descrie pe Lambrior ca fiind „romantic” și „analitic”, două trăsături ale personalaității care, în mod normal, nu pot coexista. “Pe un fond comun cu al lui Creangă, el se ridică prin inteligenţa şi cultura sa la înălţimea omului de ştiinţă care îşi iubeşte profesiunea, dar mai ales materialul asupra căruia experimentează. Lambrior a iubit mult specialitatea sa, filologia, dar a iubit-o în mare parte şi fiindcă îi dădea ocazie zilnică de a se ocupa de trecutul acelui popor, de limba populară în care găsea formele cele mai curate, de limba actuală, pe care o diseca cu cruzime, voind să triumfeze în contra curentelor nesănătoase. Avea şi el puţină imaginaţie, în felul lui Eminescu (…), se entuziasma lesne, pleca iute pe o cale, dar, fiindcă spiritul său era disciplinat de la natură şi prin studii  căpătase disciplina ştiinţifică, el ştia să se oprească la timp; pe când Eminescu se afunda tot mai mult în închipuirile fanteziei sale. Din această corelaţie şi afinitate între aceşti trei oameni s-a stabilit îndată legătura între ei”. Alexandru Lambrior, trecut devreme în veșnicie, la doar 38 de ani, este considerat întemeietorul științei filologice. 

Alexandru Lambrior (n 10 septembrie 1845, Soci – 20 septembrie 1883, Iași) – filolog, folclorist, lingvist, membru corespondent al Academiei Române. Localizare mormânt Eternitatea – parcela 2/I, rând 4, loc 12

Fiu al brutarului Dimitrachi Lambrior, rămâne orfan de ambii părinţi la vârsta de 5 ani. Urmează şcoala primară la Fălticeni, Târgu Neamţ şi Piatra Neamţ, iar în 1860 intră ca bursier la Gimnaziul Central din Iaşi. Din 1867, se înscrie, ca bursier al statului, la Facultatea de Litere din Iaşi, unde devine discipolulul lui Titu Maiorescu. Lipsit de resurse materiale, ]n timpul studen’iei se angajează ca pedagog la Liceul Național. După finalizarea studiilor, este numit profesor de istorie la liceul din Botoşani, apoi din 1872, la Liceul Militar din Iaşi, iar în 1874 revine la c Liceul Naţional, la Catedra de Istorie. În 1875 pleacă la studii la Paris, cu o bursă oferită de Titu Maiorescu. Este remarcat de profesorii săi şi e admis ca membru al Societăţii Franceze de Lingvistică. Se întoarce la Iaşi în 1878, reluîndu-şi catedra de la Liceul Naţional. Bun prieten cu Eminescu şi Creangă, continuă să colaboreze la „Convorbiri literare”, unde, de altfel, în 1873 şi debutase. În 1882 devine repetitor la Şcoala Normală Superioară şi continuă cursul liber de filologie română pe care îl începuse în 1879 la Universitatea din Iaşi. Tot în 1882 este ales membru corespondent al Academiei Române.

La 28 de ani, Alexandru Lambrior publică în „Convorbiri literare” studiul cu titlul „Limba română veche şi nouă (Tălmăcirea românească a scrierilor lui Oxenstiern)”, lucrare citată de Titu Maiorescu, fiind apoi inclusă de Eugen Lovinescu în „Antologia ideologiei junimiste”, publicată în 1942. Textul lui Lambrior reflectă câteva dintre orientările criticismului junimist în privinţa chestiunilor de limbă. Lambrior îşi însuşeşte „conceptul organicist al limbii”, înţelegând că evoluţia unui cuvânt nu este un fenomen izolat, ci are loc în strânsă conexiune cu evoluția limbii de la un moment dat. În studiile ulterioare, filologul manifestă aceeaşi predilecţie pentru limba vechilor cronici, care exprimă „graiul românesc, în curgerea lui, pe acea vreme”. Lambrior considera că singura cale pentru viabilitatea limbii literare este restabilirea legăturii cu limba vorbită populară, care trebuie totuși, curățată de „provinţialisme”.

Opiniile lui Alexandru Lambrior în legătură cu începuturile scrisului în limba română sunt puse în circulaţie şi în alte lucrări. Este printre primii savanţi români care a admis faptul că s-a scris în limba autohtonă şi înainte de 1500. Într-un studiu mai amplu publicat în „Convorbiri literare”, din 1881, el va afirma, în mod argumentat, că „românii au scris în toate timpurile limba lor şi că, până la primirea liturghiei şi limbii slave în biserica lor, au scris cu litere latine”, idee îmbrățișată mai târziu de A.D. Xenopol şi Alexandru Rosetti.

Considerată de criticii literari cea mai valoroasă operă a lui Lambrior, “Cartea de citire” este o culegere de texte vechi românești, publicată în 1882. Autorul era convins că „mult mai bine se va învăţa adevărata limbă românească citind şi recitind bucăţi bine scrise, decât învăţând la regule stilistice pe de-a rostul”. Introducerea amplă constituie un adevărat compendiu de istorie a limbii române, o analiză riguroasă asupra evoluţiei fenomenelor fonetice şi morfologice, din perspectiva metodei comparativ-istorice, cu exemplificări din textele vechi, completată de o prezentare succintă a grafiei chirilice. Junimistul Lambrior are meritul de a fi fost un deschizător de drumuri în „știința filologică”. „Restrânsa sa operă filologică se aminteşte cu veneraţie, dar nu se consultă niciodată”, amintea George Călinescu.

 

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația AltIași, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Român (A.F.C.N.)

Articol scris de Eternity 143 | Joi, 26/09/2019 - 01:48
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului Eternity 143