- 2553
Miercuri, 27 martie, incepand cu ora 19, Teatru Fix se va stradui mai mult ca niciodata sa se confunde cu Rezervatia de ingeri a lui Emil Brumaru. Asa ca simtiti-va si voi frumosi si puri, altfel nu veti gasi loc la lansarea noului volum al atat de discutatului poet iesean. Presupun ca atat Cristina Padurariu, colegul nostru, George Stanciulescu (LeVant), cat si Vatt& Momu au facut deja pactul liric. Nu de alta, dar nu s-ar fi potrivit ca muzicile lor sa se strecoare printre poemele brumaresti. Cat despre criticii literari Bogdan Cretu si Doris Mironescu, care vor vorbi la eveniment, trebuie sa-si fi gasit si ei drumul prin peisajul poetic.
Din pacate, Bucurestiul a avut de aceasta data intaietate in a face cunostinta cu cea mai noua carte a lui Emil Brumaru. Ei bine, poate ca a fost un mic compromis, pentru a-l impaca astfel cu ideea ca noi il avem pe poet in tot restul timpului. In orice caz, evenimentul a avut – cum era si de asteptat, de altfel - public doldora si a primit aplauzele unor personaje care cam stiu cu ce se mananca literatura.
Publicat la Editura Humanitas, volumul se bucura deja nu de putina atentie. Feedback-ul favorabil curge din toate directiile, inclusiv din partea unor figuri destul de rezervate, precum Andrei Plesu, care iata cum aduce in discutie poemele incluse in aceasta carte: „Versurile lui Emil Brumaru imi dau, intotdeauna, o tonica certitudine: certitudinea ca trupul, cu splendorile si mizeriile lui, e facut, impreuna cu lumea insasi, sa fie salvat prin frumusete; cu alte cuvinte, ca trupul e ingaduit, mai mult decat credem, de ostirile ceresti. Nu stiu daca Emil Brumaru va ajunge in Rai, dar sunt sigur ca i se va da voie sa contemple, ca expert, voluptatile lui, fie si privind pe gaura cheii“.
O poetica a candorii, a sinceritatii, a palpabilului, adunata in cele 128 de titluri de sonete, psalmi, pasteluri si elegii ce amintesc, se zice, de Vasile Voiculescu, de Rilke si Arghezi. Si astfel, nu intamplator vorbeste Ioana Parvulescu despre “mirodeniile lirice intalnite in acest volum”, ce improspateaza ritmul literar, facandu-l chiar mai provocator (cu toate ca indrazneala chiar e ultimul lucru care ar parea sa le lipseasca poemelor lui Brumaru).
Caracterizate de imbinari rafinate intre mistic si erotic, pe care stilistica lui Brumaru si le revendica de multa vreme, poemele i-au atras o atentie admirativa si lui Marius Chivu, care scria saptamana trecuta in Dilema veche despre lexicul inconfundabil al poetului, completand cu o remarca sintetica: „la Emil Brumaru, angelicul are sex asa cum omenescul are natura divina – prin urmare, religiosul se incarca de erotism, iar sexualitatea capata atribute mistice.”
Dincolo de orice argument menit sa va convinga sa participati la eveniment, cel mai simplu este sa dati o raita prin cateva poeme. O rezervatie partiala de ingeri gasiti aici. Si, daca tot sunteti prinsi in valtoare, ascultati-l si pe Dan C. Mihailescu recitand spumos versuri din acest volum. In rest, eliberati-va ingerii si duceti-i in vizita la Brumaru - va aprecia, cu siguranta.