Marina Abramović: The Artist is Present

Marina Abramović e cea mai cunoscuta practiciana din domeniul artei performative, in masura in care arta performativa este cunoscuta; motivele invizibilitatii ei au fost pana acum caracterul experimental si efemeritatea. Luand in considerare timpul real, prezent, „arta performativa a aparut in anii '60 ca o provocare la adresa picturii. Indiferent de forma ei, arta performativa nu putea fi agatata pe un perete", spune o critica de arta in documentarul „Marina Abramović: The Artist is Present". Performance-ul e si o provocare la adresa petrecerii, trairii timpului; in pictura timpul curge altfel pentru receptor: spectatorul are nevoie de un timp indelungat de privire a unei picturi, pentru a patrunde intentia artistica. In performance e vorba, deci, si de o alta atitudine fata de timp. „...e o forma de arta in care mediul este corpul" (asa cum, in pictura, mediile sunt panza si culorile); „...in centrul artei Marinei Abramović sta experienta impartasita de performer si public..", spune un alt critic de arta, intervievat in documentar in stilul unor testimoniale publicitare.

Iata un exemplu de lucrare a Marinei Abramovic: in Ritm 0 (1974), artista a invitat publicul sa foloseasca asupra ei oricare dintre urmatoarele obiecte, la alegere: un trandafir, o pana, miere, un bici, foarfece, un cutit, un pistol si un glonte. Dupa un inceput timid in fata corpului imobil al artistei, membrii publicului au devenit agresivi, implantandu-i spini in abdomen ori tinandu-i pistolul la tampla. Dupa cele 6 ore de performance programate, a parasit pozitia de drepti, pasind spre public. Acestia au luat-o la fuga, pentru a evita confruntarea. Dupa piesa, M.A. a declarat ca „daca te lasi la mana publicului, acesta te poate omori". Un curator intervievat in documentar a asemuit lucrarea cu experimente psihologice de tipul fenomenului Pitesti, prin care a fost sondata natura bestiala a omului. Printre altele, M.A. exploreaza in performance-urile ei concepte psihologice precum sinele si ego-ul, stari de constiinta si anduranta fizica, provocand publicul la participare emotionala prin exemplul propriului corp, testat agresiv in actiuni cu incarcatura simbolica si forta ritualica.

Povestite sau vazute in inregistrari, actiunile isi pierd mare parte din potentialul de propagare, motiv pentru care arta performativa nici nu prea e comunicata mediat. Daca te afli in spatiul performerului, acesta iti poate transmite emotii puternice de insecuritate, fragilitate, frica de moarte dar si, in piesa centrala documentarului The Artist is Present, durabilitate a spiritului. Sunt emotii de care oamenii sunt, in general, protejati.

In documentarul realizat cu ocazia expozitiei si lucrarii, performance-ul The Artist is Present e filmat si montat dramatic-cinematografic. Filmul exploreaza cariera de aproape 40 de ani a artistei dar si relatiile personale, acoperind multe din curiozitatile corasonului public.  Arta performativa e o chestiune de gust, iar filmul documentar are ambitia  de a dramatiza momentul jubiliar al artistei. Toamna asta, Galeriile Tate din Londra au deschis spatii noi, dedicate exclusiv artei performative, numita si arta vie. The Tanks se intind pe suprafete mari, fiind primul spatiu muzeal extins, dedicat acestei forme de arta efemere. Pentru cine e interesat, documentarul are greutatea unui destin personal si artistic aparte.

*textul articolul a aparut intr-o forma asemanatoare in Ziarul de Iasi, 23.11.2012