Vladimir Setran despre femei

“Eu de la varsta de 14 ani, de cand am intrat in scoala, tot desenez nuduri.”

AltIasi: Nudurile dvs., care se intind pe doua etaje sub forma unui colaj, dau privitorului o senzatie foarte intensa, coplesitoare. Femeia apare in diverse ipostaze, forme, culori. Aveti vreo preferinta?

Vladimir Setran: Observati aici diverse desene: unele cu femei voluminoase, altele cu femei mai ‘normale’. Pentru mine nu exista o preferinta, toate sunt, in felul lor, extraordinare. Fiindca foarte multi spun “Eh, femei...” Nu! Mama ta este femeie! Ti-a dat nastere, este un om extraordianar.

AI: Am vazut, intr-adevar, niste referinte la maternitate, sunt cateva desene cu femei insarcinate. Dar sunt si unele referinte la niste imagini care se vehiculeaza destul de des in presa...

V.S.: Stati putin! Aveti in imagine Venusul lui Tizian, ala cu mana intre picioare, da? A facut foarte mare valva la vremea respectiva (n.r. 1518). Astazi e banal. Sigur ca te apropii cu un mestesug extraordinar, dar ca atitudine a artistului fata de model... Intalnim numerosi contemporani, din pacate, carora le place sa priveasca pe gaura cheii, dar nu recunosc imaginea. “Eu? Te rog...” Ori lucrurile s-au schimbat. Femeia are dreptul sa fie respectata in intregime. Daca e asa (arata spre un desen) nu inseamna ca e vulgara. Pe mine ma intereseaza frumusetea ei. Eu asta fac, indiferent ca tine piciorul in sus sau in jos. Dar asta ma obliga sa nu fiu in totalitate banal. Eu mai am la Bucuresti mai mult decat asta... Am avut o expozitie in vara la AnnArt si am fost obligat sa las 200 de lucrari acolo pentru un an. Expozitia asta contine 310 desene, si mai am multe mape care stau la rand. Nu stiu ce sunt in ele... (rasete)

AI: Observam de multe ori aceeasi imagine care se repeta, poate cu un alt fundal, cu alta paleta coloristica sau chiar monocroma...

V.S.: Eu cand ma apuc sa lucrez un model, fac un desen. Nu e bun, l-am aruncat. Al doilea, al treilea, al cincilea... Si dupa aia le selectionez, uneori in graba, alteori am ragaz, si sigur ca ies apropiate imaginile. Dar nu se pot suprapune.

AI: Nu ma refeream la suprapunere, ci la fete care apar in diverse ipostaze.

V.S.: Dar nu am de unde sa nascocesc atatea modele! Si-asa e foarte greu sa le convingi. Acum intr-adevar, s-au obisnuit si pozeaza. Dar de foarte multe ori e atitudinea aia, “cum sa ma dezbrac?” Daca esti frumoasa, la mare nu te dezbraci? De ce mai avem inhibitii? Eu de la varsta de 14 ani, de cand am intrat in scoala, tot desenez nuduri. N-as putea sa ma plictisesc, adica pentru mine nu mai e curiozitatea de a vedea o femeie goala, de a descoperi ce are ea. Ce pot eu sa vad...

“Elimin barbatul fiindca nu ma intereseaza. Consider ca frumusetea lui s-a incheiat cu arta greaca.”

AI: Apropo de scenele in care apar doua femei... Acolo e vorba doar de frumusete, sau este vorba si de?...

V.S.: Este vorba de frumusete si de... Daca ati veni la Bucuresti – n-am stiut, ca puteam sa le aduc – ati vedea inca 56 de caiete cu acest subiect. Cu doua, trei, cinci, sapte, noua femei. Elimin barbatul fiindca nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza. Consider ca frumusetea lui s-a incheiat cu arta greaca. Atunci a fost extraordinar. Dupa aceea, spuneti-mi si mie, este pe post de eunuc, de... dar nu poate concura cu frumusetea femeii.

AI: E o viziune...

V.S.: E a mea! N-ati auzit-o pana acum! Ma priveste, raspund pentru ea. Barbatii nu ma intereseaza! O femeie... poti sa o desenezi si-ti spune foarte mult.

AI: Mentionati la un moment dat ca exista o anumita pudoare a modelelor. Acum vorbim de o intreaga industrie a videochat-ului in care tinerele nu au niciun fel de inhibitii in a se dezbraca pentru cei care se uita nu pe gaura cheii, cum spuneati, ci folosind webcam-ul.

V.S.: Ceea ce va referiti nu are nimic in comun cu ceea ce fac eu. Asa cred. Ele au un alt caracter, o alta trimitere, un alt interes. Acolo poate sa fie extraordinar de frumoasa si sa fie vulgara, si la mine poate sa fie ea personajul neinteresant, dar desenul, lucrarea, sa fie interesanta.

“Daca as avea hartia pe care am stricat-o in decursul anilor as fi bogat”

AI: Pe langa desenele monocrome aveti si unele in care folositi niste culori foarte puternice, cu un contrast aproape strident. Lucrarea striga dupa atentie, nu poti sa treci pe langa ea fara sa o observi, mai ales intr-un spatiu de acest tip.

V.S.: Nu cred ca este o caracteristica. Acestea (arata spre unele monocrome) sunt facute tot de mine. Asa m-au... provocat. Poate ca n-as mai desena-o asa, dar atunci asa am simtit. Sa stiti ca nu totdeauna in ceea ce fac si spun am si dreptate. Ma uit la aia (n.r. un desen cu un contrast puternic) ca e in fata mea si are, intr-adevar, o anumita duritate. Dar si prin gestul ei, si prin atitudine as putea sa o fac cu griuri suave.

AI: Deci modelul si postura va determina modul in care il reprezentati.

V.S.: Fac multe desene. E starea pe care o am. Eu daca as avea hartia pe care am stricat-o in decursul anilor as fi bogat. Nu iese asa usor. Daca o linie nu e dusa pana la capat sau e intrerupta, desenul e compromis. N-ai cum sa intrerupi. Ceea ce propun eu e tocmai sa aiba cursivitate, expresivitate, si nu balbaiala. Ceea ce nu e usor. Asta e ca sa ma laud (razand).

AI: Spuneati ca mai aveti inca 56 de caiete care asteapta.

V.S.: Astea sunt legate de mine, numai cu subiectul de care m-ati intrebat. Celelalte, pentru ca am multe caiete, sunt cateva sute.

AI: Asta inseamna ca sunteti destul de productiv, chiar daca aruncati lucrarile care nu ies din prima cum v-ati dori.

V.S.: Asa a fost soarta. Acum doi ani am pierdut un plaman. A fost o operatie grea. Nu doresc sa va dea lacrimile pentru asta, dar am trecut printr-o stare foarte complicata. De atunci, desi eram convins ca s-a incheiat, am capatat o forta extraordinara. Din 5 februarie anul asta si pana acum (24 octombrie) am 14 caiete facute. Unele au 100 de pagini. Altele sunt mai subtirele. Subiectul mi l-am propus sa fie o banalitate peste care treci zilnic, n-o bagi in seama, dar cu care eu vreau sa te emotionez. Daca reusesc sau nu... astea sunt caietele mele. Deci de la o floare la o ceapa, trece prin diverse legume. Dar cand le vezi te minunezi cum stau lucrurile astea impreuna.

AI: Deci daca ar fi sa rezumam scopul artei dvs. din ceea ce spuneti, acesta ar fi o incercare continua de a produce un extaz estetic privitorului?

V.S.: Nu, nu. Este, in primul rand, sa nu rugineasca. Vreau sa lucrez, imi impun sa lucrez ca sa nu ma obisnuiesc cu asa-zisul “bine” de-a nu lucra. E foarte usor: nu lucrezi o zi, doua, devine din ce in ce mai greu sa te reapuci. Nu, lucrez si noaptea daca imi face placere. Nu am nicio secunda ideea de-a face demonstratii, ci de a imi respecta o rugaciune.

Daca le fac bine sau prost, voi sunteti cei care le puneti in raftul in care trebuie sa stea. Nu eu. Poate si Dali ar fi vrut sa fie in alt compartiment.