Moonrise Kingdom

Cum incepe? O poveste cu copii pentru adulti in varsta de 12 ani; Sam Shakusky, orfan adoptat, va participa la tabara de cercetasi de pe insula. Acolo locuieste Suzy. Sam a intalnit-o pe Suzy acum un an la piesa scolii, Potopul lui Noe (Noye's Fludde), pe muzica lui Benjamin Britten. Sam si Suzy si-au promis sa se intalneasca anul urmator pe insula, unde Suzy locuieste cu parintii, iar Sam a prins tabara de cercetasi.

Amandoi sunt ciudatei: Sam, ochelarist evreu asiatic pitic de 12 ani, pe care colegii nu-l plac pentru ca nimeni nu-l place; Suzy, sora celor 3 frati ai ei, odraslele serioase ale unui cuplu de avocati cu probleme de comunicare (Bill Murray si Frances McDonald). Pe insula cercetasilor, adultii se-ntalnesc pentru chestiuni organizatorice: cei doi parinti, comandantul de cercetasi Edward Norton si singurul politist din preajma, Bruce Willis. Copiii pornesc imediat la razboi: de o parte Sam si Suzy, reuniti in secret conform planului, de cealalta detractorii cercetasi care se ocupa cu umilirea ochelaristului pitic. Intr-o secventa care aduce aminte de Inglorious Basterds, cele doua tabere se infrunta intr-un luminis, aruncandu-si mai intai replici provocatoare de western, apoi sageti de lemn si foarfece de unghii. Pisica lui Suzy cade victima.

Conferind un aer de absurditate vietii adultilor si coborand ochiul spre singura realitate care conteaza, in lumea celor mici, Wes Anderson se deda la niste jocuri de scriitura cinematografica specifice lui, pe care fanii le vor recunoaste din The Royal Tennenbaums sau din orice alt film al sau. Tema copiilor speciali, inteligenti si retrasi duce cu gandul la personajele lui Salinger, unde discutiile academice curg din guritele neridate ale pre-adolescentilor. Cu un pick-up, o pisica si trei discuri, Suzy il urmeaza pe Sam catre golful secret, necunoscut nici macar de ei, insa pe care-l gasesc oricum si-l denumesc Regatul Luna-rasare. Pe plaja pustie, Suzy pozeaza pentru Sam, pictor si model sprijindu-se aproape dezbracati pe pietrele incomode. In tot acest timp, adultii panicati organizeaza o potera de salvare, condusa de un Bill Murray la marginea celui mai ilar atac de nervi.

Muzica lui Benjamin Britten umple imaginea cu voci de copii in coral, simfonizate, filmul devenind o opera pentru copiii din cei mari. Muzical, mi-a adus aminte de opereta Povestea lui Peter Pan, pe muzica de Laurentiu Profeta, disc inregistrat la Electrecord cu Corul de Copii Primavera al Casei Radio. Bifand, insa, ironic toate etapele unui film de aventuri si climaxul obligatoriu dinspre final, Moonrise Kingdom are detasarea adultului si un soi de neincredere in retetele de film, care se transforma in inventivitate pura la capitolul solutiilor de regie. Prezenta atator vedete, interpretand roluri simple de adulti pietrificati (Tilda Swinton, in rolul unei functionare a Serviciului Social, hotarata sa-l trimita pe Sam intr-un casa de copii, Harvey Keitel - comandantul suprem al cercetasilor, intr-un rol demn de Teatrul Tandarica) intrece functia vocilor faimoase din filmele de animatie, pastorind inutil si totusi sarind la nevoie. Intr-un final furtunos care oglindeste Potopul lui Noe de la scoala, Bruce Willis isi indeplineste destinul tipologic salvand pe toata lumea exact ca in Armele mortale.

O bucurie pentru cinefili pasionati si adulti doritori sa se copilareasca, Moonrise Kingdom e genul de film pe care-l pot revedea oricand, inclusiv targetat, acasa, cu cineva sau mai multi, stiind ca o sa rad din toata inima si ca n-o sa fie nici prost, nici trist.

*Articol aparut initial in Ziarul de Iasi (19 octombrie 2012).