- 4803
Saxofonistul, iubita si ursii panda
Mi s-a intamplat un lucru bun venind la spectacolul Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea iubita la Frankfurt. Am intrat in sala fara nimic si am iesit cu o poveste frumoasa pe care am simtit nevoia sa o spun mai departe. O poveste in care doua personaje (el si ea) se indragostesc in jurul unui pat, intre 4 pereti invizibili.
Loredana Cosovanu si Ovidiu Ivan ne spun povestea simplu, fara emfaza unui decor sofisticat, recitand o poezie de dragoste in ritmul conversatiei cotidiene. Saxofonistul isi gaseste Iubita, iar intimitatea lor creste cu fiecare noapte intre cei 4 pereti si o usa care-i desparte de restul lumii. Spectatorul nu stie insa pana in ultima clipa ca aceasta separare de lume este de fapt o metafora a mortii, iar Iubita – moartea insasi. O moarte personala, ca o poveste de dragoste.
Sa nu credeti ca e un spectacol trist, din contra. Veti zambi cand cei doi se intalnesc pentru prima oara in pat, veti rade cand ii veti vedea jucandu-se, veti fi indemnati usor spre emotie cand ii veti vedea tandri si veti sta poate pe ganduri la sfarsit. Pentru ca Frumoasa calatorie, asa cum o veti vedea la Clubul Creatorilor, nu este povestea unui om care se indragosteste de propria moarte ci povestea unui saxofonist care avea iubita la Frankfurt.
Metafora cheie a textului lui Visniec lipseste din aceasta punere in scena atat de lirica si din pacate, prea putin dramatica. Finalul este intrucatva abrupt, nelasand spectatorului sansa de a fi martor la un punct culminant. Interpretarea actorilor nu ne arata ca iubirea saxofonistului este inainte de toate o regasire de sine, regia preferand sa ne redea (de altfel, convingator) povestea unei iubiri neasteptate.
Frumoasa calatorie a ursilor panda de Matei Visniec, in regia lui Ovidiu Ivan, cu Loredana Cosovanu. O calatorie frumoasa, pe care veti fi poate tentati sa o faceti si singuri.
Mergeti, o sa va placa.
*Guestwriter pentru acest articol este Laura Ariton, sociolog.
