- 3586
Odiseea noptii muzeelor la Iasi
Editia de anul acesta a Noptii Muzeelor a scos din case un grup serios de ieseni curiosi de toate virstele. Fie ca au ascultat recitalurile de muzica clasica de la Muzeul Literaturii Romane, au urmarit istoria aparatului foto de la origini sau au incercat sa invete arta minuirii tortelor aprinse de la fachirii de pe Stefan cel Mare, cu siguranta fiecare a avut cite ceva de invatat. Chiar si tinarul care, plimbindu-se prin salile in care junimistii reformau literatura romana, s-a trezit intrebindu-se perplex „Dar astia unde dormeau?”
Istoria pe obiectiv
Noaptea mea a inceput cind soarele inca era sus, la Muzeul Stiintei si Tehnicii „Stefan Procopiu”, in holul de intrare al Palatului Culturii. La inceput lucrurile erau confuze, intre trecatorii curiosi care umpleau sala proaspat veniti de la Tirgul Mesterilor Populari de pe esplanada palatului, dar dupa ce m-am strecurat printre oameni, catre vitrine si mai aproape de discursul inaugural al vernisajului, am putut sa ma delectez cu prezentarea cronologica a unor aparate fotografice si de film din zorii aparitiei lor. Incepind de la cele fabricate la sfirsitul secolului al XIX-lea care se prezentau ca si cum proprietarul ar fi trebuit sa-si dea jos monoclul si sa calculeze expunerea numarind tacticos secundele pe ceasul de buzunar, la cele mai populare aparate ale secolului al XX-lea. Marci precum Eastman Kodak, Zeiss Ikon, Agfa, Zenit, Fed sau Zorki priveau prin lentilele desuete copiii care-si lipeau amuzant miinile si nasurile de sticla.
Istoria cu fachiri
Oamenii sint obisnuiti sa stea la coada la Primarie. cu atit mai mult cu cit, de data aceasta, nici un functionar nu le va fi cerut sa completeze formulare si sa se programeze cu saptamini in avans. Vizita de la Palatul Roznovanu a dat nastere celei mai elaborate cozi de la Noaptea Muzeelor la Iasi. Intrind in grupuuri de cite 20, vizitatorii au fost invitati sa ia un loc in fosta sala de bal a Roznovenilor, unde au concertat George Enescu si Haricleea Darcle, acum fiind gazda sedintelor de Consiliu Local ale Primariei Iasi, pentru o scurta lectie de istorie a Palatului. Iar dupa geneza familiei Roznovanu, iesenii au fost intimpinati la iesire cu o scurta reprezentatie de acrobatie cu flacari, in curtea primariei.
Istorie cu opera si parfum de carte
Probabil cel mai frumos moment al serii a avut loc la Muzeul Literaturii Romane. Desi am ratat concertul formatiei „Armonia Lucis” de la ora 21:00 (ma aflam la coada la Roznovanu), am nimerit intocmai la ora 22:00 la recitalul sustinut de solistii Operei Nationale Romane Iasi, Mihaela Grajdeanu, Diana Bucur, Maria Macsim Nicoara, Ana Donosie Marcovici, Adrian Ionescu si Nelu Proca. Mi-a placut mult felul in care nimanui nu-i pasa neaparat unde si cum statea, asezindu-se fie pe trepte, pe scaune, aleatoriu, pe jos sau in picioare, sprijinind peretii, doar ca sa asculte piesele care umpleau holul inalt al muzeului.
Istoria cu holograme
Am mai avut ocazia sa-mi iau revansa pentru ca n-am ajuns in aceasta primavara la deschiderea Muzeului Memorial „Mihail Kogalniceanu” prin vizita pe strada care-i poarta numele. Proiectia din curtea muzeului, toate domnitele in costume de epoca si nici o cantitate de vin de soi nu s-au comparat cu experienta de a vedea o varianta mai autohtona si mai virtuala a lui Mihail Kogalniceanu. In marime naturala, holograma proiectata din spatele biroului a dat idei inovative unui student la Automatica din public care incepuse sa-si imagineze cu voce tare o varianta imbunatatita cu senzori de detectare a sunetului, pentru a-l face pe Kogalniceanu sa-si dreaga vocea tendentios atunci cind va fi intrerupt.
Istorie cu Desert Rose
E vorba despre superbul cristal care intimpina vizitatorii in subteranul special amenajat al Muzeului Poni-Cernatescu. Desi am iesit degraba cind am observat ca tavanul era de aceeasi consistenta nisipoasa ca si podeaua, Muzeul Poni-Cernatescu a fost, simbata seara, gazda expozitiei dedicate familiilor academicianului Petru Poni si a poetei Matilda Cugler. Laboratorul chimistului a fost reconditionat in cel mai elegant mod, aratind ca si cum experimentele chimice inca si-ar gasi locul printre eprubetele de sticla, iar aplicatia cu touch-screen prin care vizitatorii pot combina compusi chimici pentru a afla „ce se intimpla” a tinut ocupati destui curiosi. Am fost martora la arderea pixelizata in acid clorhidric a unei bare de magneziu.
