Istoria romantata a unui safari

"O tanara europeana si un musulman sunnit din Magreb se indragostesc fulgerator si compun o intensa, dar scurta poveste de dragoste, pe fundalul saturat de culori si miresme ale unei lumi stravechi aflate in plina transformare. Darielle si Mehria se cauta unul pe celalalt, dar fiecare greseste directia de mers. Barbatul traieste in utopia unei lumi cuprinse de agitatie si dominate de tehnologie si de progres, pe cand femeia are nostalgia oazelor cu palmieri, in care timpul pare ca sta pe loc. Departe de a prezenta o idila, romanul, cu accente ironice si parodice, este vizual ca un film si incitant ca orice poveste de viata spusa cu naturalete, dar si cu ardoarea indragostitului." (via Polirom)

Totusi, sentimentul erotic, evocat cu luciditate si cu o frapanta originalitate, este impresionant si puternic. Acesta genereaza o serie coerenta de figuri de stil menite sa evoce un sentiment viguros, capabil sa supuna si sa metamorfozeze intreaga fiinta in cerebralitatea, senzualitatea si spiritualitatea sa. Se remarca in romanul sau o arhitectura aparte, poetica si tulburatoare totodata, care se inalta prin varietatea procedeelor stilistice, si care reda, prin ochii personajelor pe care le creeaza, veridicitatea lumii pe care si-a imaginat-o, realizand astfel o constructie literara bine ansamblata, conturbata din cand in cand de o serie de scene halucinante, devenite convertiri ale realitatii. Receptorului acestui act de creatie ii este provocata o stare de incertitudine: se intampla in vis sau in realitate? Astfel, se observa ca odata cu proiectia unei tensiuni estetice specifice, realul este continuu dublat de o infra-realitatea in care elementul oniric joaca un rol esential.

De altfel, cititorul Danielei Zeca nu va fi niciodata un cititor pasiv, ci dimpotriva, va intra in jocul oniric, va descifra simbolurile, va cauta adevarurile, fiind atras de fapt cu subtilitate, chiar de autoarea textului epic sau poate de maiestria discursiva a naratorului. Romanul apartine unei literaturi inventate in modul cel mai pur si mai liber, o literatura in care descoperim o lume a jocului artistic, unde se acorda deplina libertate cuvintelor, trecand astfel dincolo de aspectul artificial. Jocul de cuvinte poetice si simbolice ambiguizeaza totul, dand parca impresia de miraj, de iluzie.

Personajele apartin lumii realitatii, sunt individualitati, nu detin o mare inaltime, ca cele tragice. Sunt oameni obisnuiti. Personajele se infatiseaza contradictoriu. Sunt indecise, sfasiate, sfartecate. Ele se afla intre contrarii, intre viciu si virtute, intre cultura si instinct, intre trecut si prezent, si mai mult, odata patrunsi in intimitatea textului, asistam la o recompunere a eului proiectat in variate masti auctoriale.

Pe ce se bazeaza, asadar, succesul cartilor Danielei Zeca? Scrie pentru a se intelege pe sine si propria viata, dar atinge, in acelasi timp, inimile a numerosi oameni care descopera ca autoarea isi pune aceleasi intrebari pe care si le pun si ei, chiar daca, asa cum bine se stie, de cele mai multe ori raspunsurile nu sunt aceleasi. Dar urmarind scenariul tainic al povestilor descoperim ca suntem noi insine urziti dintr-o intreaga galerie de personaje care se intretes launtric pentru a forma chipul ascuns a ceea ce suntem. Surprinzator este ca pe masura ce vom cunoaste si accepta aceste personaje vom descoperi ca fiecare dintre ele este purtatorul unor daruri nebanuite.

La sfarsitul anului 2006, Daniela Zeca a primit distinctia Personalitatea europeana a anului pentru Romania, sectiunea televiziune, acordata de Fundatia Eurolink si Comisia Europeana. Din martie 2003 a fost redactor-sef al redactiei Literatura Arte, iar in prezent este directorul canalului TVR Cultural.