- 4214
Alina Manole - o dragoste in 3: artist, blogger si sociolog
“Vreau sa-mi cumperi o luna patrata/ sa ma plimb cu ea pe strada”, sunt versurile pe care le-am notat in agenda acum un an jumatate, cand un sofer cu palarie de marinar ce facea ruta Copou - Piata Alexandru cel Bun asculta melodia la un dvd player ragusit. M-am reintalnit cu piesa aceasta in alta seara si atunci mi-a aparut un pitic pe creier, care m-a pus sa ma documentez. In urma unor slalomuri informationale realizate prin diverse clickuri, am gasit-o pe Alina Manole impreuna cu prietenul ei invizibil intr-o filmare aparent neincapatoare pentru succesul ce avea sa vina. Ea canta la chitara, iar el facea pantomima. Atunci a fost lansarea primului ei album “Luna patrata”, dupa care a urmat al doilea “Cu drag”, iar cum vocea si imaginatia ei au fost roditoare a aparut si un al treilea volum, numit “Dragoste in 3”. Asezata confortabil pe un scaun putin mai inalt decat cel al spectatorilor din sala, cu o rochie jumatate rosie si accesorii de aceeasi culoare, Alina a cantat in Mojo sambata seara despre iubiri apuse, greieri, adevaruri ce nu trebuie spuse, mare furata si casatorii ideale in stil italian.
“Eu sunt sociolog, asta este meseria mea de baza pe care o profesez in continuare”
AltIasi: Cand te-a prins magia cantatului in mrejele ei?
Alina Manole: Muzica o are fiecare dintre noi inauntru. Depinde cum invata sa-i dea drumul, sa zburde, sa urle, sa se plimbe. Nu pot sa spun momentul exact, s-a intamplat pur si simplu. O vreme am trait fara muzica, apoi m-am hotarat sa revin si de cativa ani tot stau pe scena.
AltIasi: Care este genul muzical ce te atrage mai mult?
A.M.: Cand vine vorba de muzica pe care o fac, genul este folk-jazz. Cand vine vorba de muzica pe care o ascult deja aici lucrurile merg de la jazz, la blues, la hip-hop s.a. Conditia principala este sa fie muzica buna si inteligenta.
AltIasi: Ai avut indrumatori?
A. M.: Am avut in jurul meu oameni care fie mi-au pus chitara in brate, fie mi-au dat lectii, fie m-au instruit cum sa ma comport pe scena. Sunt oameni multi si frumosi carora le multumesc.
AltIasi: Esti din Roman, la ce varsta te-ai stabilit in Bucuresti?
A.M.: Da sunt moldoveanca de loc, m-am stabilit in Capitala o data cu venirea la facultate si de 15 ani si locuiesc in Bucuresti, dar nu-mi uit niciodata radacinile mele moldovenesti.
AltIasi: Cum ai fost primita ca si cantareata?
A.M.: Bucurestiul e generos. In primul rand, m-a primit ca studenta. Faptul ca voiam sa cant a fost optiunea mea si la vremea aceea am participat la Festivalul National de Folk "Om Bun" unde am castigat doua premii unul dintre ele fiind Premiul “Anda Calugareanu” si celalalt trofeul “Om Bun”. Atunci cand spun ca Bucurestiul e generos ma refer la faptul ca iti da ocazia sa te manifesti, dar asta nu inseamna ca "ti se baga ceva in traista". Nu. Cel putin acum pentru artistii tineri exista foarte multe locuri unde sa se afirme, spatii mici de club in care pot merge sa cante. Pe "vremea mea" ca sa spun asa nu erau facilitatile astea. Bucurestiul iti arata ce poti face si depinde apoi de tine ce alegi sa faci.
AltIasi: Sa-nteleg ca daca nu ai fi artist ai fi sociolog?
A.M.: Eu sunt sociolog, asta este meseria mea de baza pe care o profesez in continuare. Asta nu inseamna ca sunt artist doar ca hobby. Sunt doua parti ale aceleiasi personalitati: pe de-o parte am repetitiile cu baietii din trupa mea si concertele, pe cealalta parte stau la birou, muncesc mult si fac o gramada de lucruri ce tin de profesie.
AltIasi: Cum de esti tu una dintre primele persoane care afla de festivalul “Folk you” din Vama Veche?
A.M.: Calitatea mea de blogger-artist. Blogul meu este destul de vizualizat si constituie sursa de informatie pentru foarte multa lume, pentru ca in afara de tampeniile ce imi trec mie prin cap, mai scriu si lucruri serioase uneori. Anul trecut am fost intrebata daca vreau sa pun pe blog informatia, si intrucat aceasta a circulat foarte repede si foarte bine, anul acesta s-a intamplat din nou lucrul asta. Nu sunt organizator, deoarece m-a intreba lumea si de asta, sunt artist si blogger.
AltIasi: In mediul online ti-ai format o puternica imagine de artist.
A.M.: Pe blog si pe facebook conteaza foarte mult imaginea asta. Ce trebuie aflat este ca dincolo de imaginea de artist, este un sociolog, care munceste la birou, lucreaza intr-o agentie de productie de publicitate si care are si o casa de productie. Uneori nu imi ajung 24 de ore, recunosc.
“Nu vreau sa vorbesc despre succes"
AltIasi: Ai materializat melodiile intr-un compact disc destul de tarziu, avand in vedere faptul ca tu cantai inca din studentie.
A.M.: Cea mai veche piesa este “Colinda copacului” - a fost cantata in 1998 pe scena Festivalului National de Folk “Om bun”. Aceasta piesa a intrat pe primul album, “Luna patrata”, in rest sunt piese care s-au adunat in timp, foarte multe dupa momentul in care am decis sa reurc pe scena.
AltIasi: Cum a fost sa-ti iei inima in dinti si sa faci acest pas?
A.M.: Au fost doua etape distincte si anume: prima etapa, cea in care m-am decis sa revin in muzica si care se datoreaza domnului Nicu Alifantis. Am fost intr-o tabara de creatie in Delta Dunarii, alaturi de mai multi artisti tineri. Nu eram convinsa sa revin si Nicu Alifantis este cel care mi-a zis ca daca ma tin de treaba s-ar putea sa am succes. Al doilea moment a fost acela in care am avut un pitic, sa pun toate piesele pe un album, in conditiile in care ele erau deja cunoscute, internetul era plin. Tot ce tine de mediul online m-a ajutat foarte mult si pentru ca nu cred ca Zana Buna, cea care vine la usa, sa-ti bata si sa-ti spuna “am auzit eu ca tu stii sa canti, hai ca iti produc albumul…”, urmarea a fost ca mi-am luat inima in dinti si din resurse exclusiv proprii mi-am infiintat casa de discuri si am scos albumul.
AltIasi: Ce sentiment te sensibilizeaza mai mult atunci cand scrii?
A.M.: Se stie ca si indragostirea si despartirea genereaza emotii foarte puternice, ele te duc catre o stare speciala de a scrie. Precum stii, o parte dintre piese vorbesc despre ce se-ntampla intre cele doua etape de viata, adica despre viata obisnuita, viata in care orice cuplu o data ce ajunge sa fie putin rutinat, incepe sa-si petreaca serile stand la televizor sau pe net, fiecare cu lumea lui, cautand zone de salvare. Exista un univers intreg intre cele doua extreme si in zona asta ma uit pana la urma.
AltIasi: Despre ce este vorba in melodia “Suflet de sare” si de ce nu apare pe niciunul dintre albumele tale?
A.M.: (zambeste) Piesa “Suflet de sare” este o piesa pe care o cantam in timpul facultatii, o piesa extrem de veche, s-ar putea la un moment dat sa o reiau si s-o refac, deocamdata nu mai simt ca ma reprezinta foarte mult, dar daca va fi sa fie pe vreun un album o sa intre alaturi de alte melodii. A fost scrisa in vremea studentiei, era mult mai clasica, un pic m-am indepartat de folkul clasic.
AltIasi: Care este cel mai mare succes in afara scenei?
A.M.: Nu vreau sa vorbesc despre succes, o sa spun doar ca sunt foarte bucuroasa ca am o meserie extraordinara pe care o pot profesa, ca iata pot sa fac si muzica pe langa profesia de sociolog, ca am oameni frumosi pe langa mine si cred ca succesul cel mai mare al vietii mele de pana acum este faptul ca intalnesc oameni frumosi cu suflet extraordinar pe unde ma duc.
“Sa-ti fie draga doar o piesa din toate cele pe care le scrii inseamna ca ti-e drag de sufletul tau doar pentru o secunda, nu tot timpul.”
AltIasi: Ce piesa iti este mai draga?
A.M.: Nu exista asa ceva. Aud foarte multi artisti care spun pe scena “urmeaza acum o piesa care mie imi este foarte draga…”. Sa-ti fie draga doar o piesa din toate cele pe care le scrii inseamna ca ti-e drag de sufletul tau doar pentru o secunda, nu tot timpul.
AltIasi: De unde ti-a venit ideea cu pantomima la lansarea albumului “Luna patrata”, ti-a fost sugerata de cineva?
A.M.: A fost o idee care mi-a venit si mie si lui Tudor Balcu, asociatul si managerul meu. Auzisem de Adrian Nour, il vazusem jucand, stiam ca este un actor extraordinar si i-am propus joaca asta si a facut-o magistral asa cum se poate vedea si pe youtube si ii multumesc si acum pentru treaba asta.
AltIasi: Ai facut compromisuri in muzica?
A.M.: Nu, nu fac compromisuri. Cand e vorba de compromisuri in muzica, unul dintre compromisuri este sa faci playback, mai ales la televiziune. Pana acum nu am facut niciodata playback la tv, asa ca e bine. Compromisuri in muzica nu fac pentru ca aceasta este parte din mine si atunci ar insemna sa las garda jos in ceea ce priveste sufletul meu si asta nu voi face niciodata.
AltIasi: Regreti ceva din tot ce ai facut pana acum?
A.M.: Niciodata. Nu regret nicio decizie din cele pe care le-am luat vreodata.
