Bad Boy Romain Gavras

Romain are 30 de ani, si cel putin trei din videoclipurile lui merita vazute. Pentru Bad Girls-ul  M.I.A.-ei, un pop standard cu riff catchy de muzica arabeasca, Romain insceneaza o demonstratie de acrobatii si derapaje auto facute de „arabi” infasurati antifadic in naframe. M.I.A conduce colectivul de dansatori costumati a desert, jucand tot pe loc in bara mertanelor. Deasupra toaletelor arabesti cu bling de harlem, pustile se bat pe beat, masinile cambreaza pe rotile din stanga. Cascadorii spectaculoase, imagistica violenta a costumului arabesc fiind maritata cu o activitate exclusiv fun, scartaita cu cutitul pe beton. Misto s-o vezi pe M.I.A intinsa pe masina-n mers, e ceva ce pare, desi nu poate sa fie, destul de pe muchie. Amenintatori si cool, barbatii de pe margine poarta mai toti ochelari de soare vintage, inclusiv calaretul roibului care mananca jar in fata BMW-urilor. Videoclipul e considerat încurajator pentru fete, M.I.A. declarand ca bad girls leave boys behind. Asta e cam cel mai „feminin” video al lui Romain.

In videoclipul/ scurt-metraj Born Free (tot pentru M.I.A.), o trupa militara americana navaleste intr-un bloc de locuinte suburban, brutalizand cativa locatari inainte de a-si identifica suspectul. La ideea M.I.A(ei), Romain Gavras regiza, in 2010, un videoclip interzis pe youtube dupa prima zi de postare: roscatii erau luati cu arcanul de americani si vanati pe un camp presarat cu mine antipersoana. Din nou, video-ul e mai puternic decat muzica, insa cele doua realitati creative se completeaza bine. In ciuda ideii aparent naive, de a folosi stereotipul roscatului ca simbol pentru diferenta vanata si asuprita de orice putere politico-represiva, videoclipul functioneaza prin veridicitate, violenta si caracter grafic. Un pusti de 12 ani e impuscat in cap, altul - pur şi simplu spulberat de o mina antipersoana, totul intr-un videoclip pentru o piesa care ar putea fi si mai hardcore. E o chestiune de gust, s-ar putea - chiar greu de privit, insa atat in genul videoclip, cat si ca metafora anti-violenta, Born Free e intr-un fel. 

Inapoi in 2007. Poate previzibil in aceasta suita de descrieri, Romain Gavras regizeaza pentru formatia Justice un videoclip cu aceeasi intensitate a violentei. Mediul ban-lieu-ului va aparea, de data asta, mai familiar, din repere precum La Haine (Ura, regizor Mathieu Kassovitz), si totusi profund contemporan, mai ales dupa experienta vizuala a revoltelor din Anglia sau a confruntarilor de strada din Bucuresti, 15 ianuarie. O sleahta de pusti ies in oras sa distruga, sa bata, sa fure. Cam asta, cu sfarsit neasteptat, meta-conventional si moral. Cel mai bun sfarsit posibil.

Pe langa videoclipuri, Romain Gavras a debutat anul trecut si in lung-metraj. Notre Jour Viendra e o incercare diferita ca estetica, tanarul regizor abandonand camera miscata in favoarea  incadraturilor fixe cu nivel ridicat de gravitate. Star-ul din La Haine, Vincent Cassel, joaca unul din cele doua roluri principale. N-am vazut mai mult de 20 de minute din el, neatragandu-ma in mod deosebit gravitatea oarecum adolescentina a tonului, pe care o recunosc din incercarile autorilor inca tineri, de a spune acum tot ce e mai serios in lume. De urmarit, Romain Gavras este, insa, doar si pentru ca e puternic, direct si clar, deranjant, exciting.