Condescendenta cinematografica: The Descendants

Desi asistam la o drama, atmosfera e destul de bine-dispusa, avem chiar si incercari de gaguri (cam soft si cam lame), il avem pe George Clooney (Matt King) care joaca rol de sot si tata, avem premisa unui Hawai realist (un soi de diss la adresa altor filme care prezinta aceasta zona geografica ca un paradis) – deci un inceput bun. Urmeaza insa o serie de replici si situatii cliseu ori artificiale (tatal ii spune de vreo 3 ori fiicei mai mari ca nu stie ce ar trebui sa faca in calitate de parinte pentru fiica mai mica – si nici nu aflam pina la sfirsit daca s-a lamurit sau nu; linga patul sotiei muribunde, diverse personaje se descarca nervos si emotional pina cind un altul le spune “ok, I think that’s enough”), semne ca scenaristul nu e chiar atit de inventiv; e mai degraba stresat si depasit (overwhelmed) de task-ul primit, iar ideea cu sotia care e in coma si care va muri in curind, sotul care afla ca aceasta il insela si incercarea lui de a-l gasi pe amant dupa care aflam ca amantul se afla la capatul unei afaceri intreprinse de sotul inselat, e o complicatie menita sa acopere vidul de esential al story-ului.

Clooney, desi un actor bun si capabil, are o partitura sub calitatile sale, personajul fiind un tip oarecare, care e prins intr-o incurcatura familiala deosebit de nerealista. N-are nimic din Personajul unui Hanganu (Marti, dupa Craciun) ori Velicanu (Principii de viata) ca sa nu mai zicem de Viorel (Aurora), barbati net superiori in toate privintele. Banalizarea unui astfel de conflict domestic este o abordare tipic americana, caci in aceasta cultura, fericirea ca modus vivendi a distrus orice posibilitate de reflectie serioasa asupra vietii. Un spectator netrecut prin ceea ce trece Matt King, isi va crea impresia ca desi iti moare sotia, afli ca te-a inselat, il gasesti pe nenorocit, ai in grija doua fete cu destule probleme, poti rezolva totul cu „cinism” si voie buna. Oare asta sa fie o explicatie pentru finalul Imperiului American?

Si pentru ca tot am deschis discutia despre mentalitatea hollywoodiana, plot-point 2 din acest scenariu este decizia pe care personajul lui Clooney trebuie sa o ia vis-a-vis de o mostenire pe care familia lui o are in grija. O zona feerica de plaja a carui valoare e inestimabila (vorba-vine; in America orice are un pret), prin a carui vinzare tot neamul va trai fericit pina la adinci batrineti. Dar dupa ce se rezolva plot-point 1 cu sotia si amantlicul, personajul nostru are o „revelatie” si decide sa pastreze aceasta mostenire pentru ca prin venele lor (adica a lui si a verisorilor) curge singe de hawaian (citare fidela, va asigur) si e de datoria lor sa nu vinda istoria (un fel de „noi nu vindem tara” capitalistilor care vor sa faca mcdonalds intr-un colt de natura atit de minunat). Mda, cred ca aici avem un alt raspuns la intrebarea din paragraful anterior: cind americanul de rind se opreste din cumparat si vindut, economia se blocheaza si USA incepe sa tuseasca a boala (asemeni bolnavului european...).

Filmul a avut premiera in Romania pe 3 februarie.