Intr-o lume mai buna

Actiunea filmului se desfasoara intre Africa - unde intr-o baza de refugiati Anton (Mikael Persbrandt) isi exercita meseria - si Danemarca - unde se afla familia lui: cei doi copii si sotia de care urmeaza sa divorteze. Pentru Elias (Markus Rygaard), baiatul lui cel mare in varsta de zece ani, mersul la scoala este un prilej de umilinta zilnica: copiii mai mari il ironizeaza pentru ca are o imperfectiune dentara si-i fac mereu probleme pentru ca nu spune nimanui prin ce trece. Pana intr-o zi cand un alt pusti, Christian (William Johnk Nielsen), noul lui coleg de clasa ia atitudine si-l ataca pe unul dintre agresori.

Christian si Claus (Ulrich Thomsen), tatal sau, vin in oras din Londra dupa ce mama copilului moare de cancer. Baiatul nu reuseste sa depaseasca trauma si se izoleaza, se interiorizeaza tot mai mult acuzandu-si tatal de cele intamplate, alinarea lui parand a fi ori pe silozul imens de unde contempla orasul zilnic, ori online, in jocurile pe calculator (counter strike). Violenta de care este capabil baiatul socheaza. Nu vrea sa lase nimic nepedepsit, nerazbunat, chiar daca nu este vorba despre problema lui, iar in asemenea momente tatal lui se simte complet depasit.

De cealalta parte, in Africa, doctorul Anton se confrunta cu multe cazuri socante: femei insarcinate spintecate pentru aflarea sexului copilului, dupa care chiar cel vinovat de aceste fapte apeleaza la ajutorul lui, facand povestea mai putin credibila. El il trateaza, spre surprinderea celor care au ramas fara sotii si/ sau copii in urma practicilor barbare. Vrea sa fie corect cu toti cei care au nevoie de ajutorul lui dar pana la urma isi da seama ca in astfel de comunitati compasiunea si buna credinta nu-si au mereu locul (astfel ca in cele din urma bruta ticaloasa “Big Man” sfarseste in mainile celor pe care i-a torturat). Violenta, razbunarea (titlul filmului in daneza se traduce prin "Razbunare") nu e o alternativa in stilul sau de viata, dar aici parea singura optiune. Acasa s-a lasat umilit, de fata cu copiii lui si Christian, caruia nu-i venea sa creada ca Anton nu ia nicio masura, doar pentru a le preda in cel mai viu mod lectia "razbunarea-i arma prostului". Christian este insa foarte determinat si-l convinge si pe Elias ca tocmai aceasta e singura varianta de a da o lectie barbatului care i-a umilit tatal, sfarsitul acestei povesti fiind dramatic.

Filmul prezinta doua planuri complet diferite: unul in care copiii traiesc in mizerie, se multumesc cu foarte putin, unde violenta si nedreptatile adultilor le afecteaza direct viata si trebuie sa lupte, intr-un fel sau altul, pentru existenta, dar sunt fericiti asa, cu putinul pe care il au caci pentru ei viata nu va fi poate niciodata altfel si cel in care copiii au toate conditiile dar le lipseste afectiunea parinteasca, au suferit traume iar adultii din jurul lor sunt prea ocupati sa observe, sa inteleaga si sa faca ceva in sensul asta. Toate cadrele in care ni se prezinta peisaje par perfecte indiferent de planul surprins, culorile sunt de cele mai multe ori calde si lumina blanda, in contrast cu povestea filmului.