- 4274
Intru, trec de luminarile ce strapung obscurul micului hol al Baii Turcesti si ajung in sala mare, unde cei care se ocupa de warm up incearca sa-i incalzeasca pe spectatorii abia sositi. E inca putin racoare si nu s-au adunat prea multi oameni, dar am un sentiment ca urmeaza o noapte si un eveniment pe cinste.
Dupa doua ore de incalzire cu muzica electronica si ceva vin fiert de la bar, Ioan Titu alaturi de Live Band (Dan Basu la visuals, Ursu la bass si Norbi la tobe) isi fac loc pe scena si invaluie Baia Turceasca in albastru. Ma grabesc si prind scris pe zid "incearca sa asculti ceea ce vezi si ceea ce simti". Trei bucati mari de pinza alba acopera peretele de caramizi din spatele lor. Pe cele din lateral se ridica virfuri de munti acoperiti parca de lumini de aurora boreala, in timp ce pe ecranul din mijloc a rasarit o floare ce completeaza perfect atmosfera chill din camera rotunda a cladirii.
Uitindu-ma deasupra celor care cinta, vad un ochi care se uita fix la mine, alaturat de imagini ce se misca rapid si care creeaza senzatia ca te deplasezi undeva departe, pe ritmul muzicii. "Big up! Big up!", tot striga cineva din spatele meu, dupa fiecare melodie, dar noi sintem deja dusi sus, urmarind pe ecranele de pinza cum o pereche de picioare se plimba pasind pe frunze de toamna, apoi pe asfaltul rece al strazilor.
Nu pot decit sa apreciez initiativa de a cinta cu un Live Band. Astfel, muzica pare mai reala, mai palpabila, parca mai patrunzator iti trec tobele si bassul prin timpane in timp ce Ursu si Norbi, calmi, isi fac treaba ca niste adevarati meseriasi, fara sa se dea in spectacol in fata publicului - doar cinta.
Acum imi staruie-n minte virful de chibrit aprins de pe visual-ul de mai devreme, in timp ce ascult Dream is destiny. O fata danseaza in dreapta salii pe ritmul muzicii, in timp ce o buburuza pilpiind ca un stroboscop se plimba pe perete. Ma-ntorc si observ ca nici nu-mi dadusem seama cind s-a umplut sala. Cind se-aud primele note ale melodiei Words kill people, o rumoare de bucurie cuprinde incaperea si, la final, luminile se sting.
Citiva dintre noi inca se mai incalzesc cu un ceiuts in luna noiembrie si, pe melodia ce urmeaza, il aud pe-un tip din spatele meu imitind sunetul de scratch-uri. Pe ecran apare acum mesajul "intreaba-ne orice si iti raspundem".
Ursu si Norbi parasesc scena, lasindu-i pe Dan si Ioan sa-si faca putin de cap, spiritele cit si visualurile de pe ecrane devenind mai agitate odata cu Gloantele Oarbe pe vocea lui Deliric1 de la CTC, care ne spune ca "revolutia nu va fi televizata, are cont pe Facebook".
***
Se-ntorc cei doi baieti, reintregind Live Band-ul pentru inca citeva piese si-apoi ne lasa-ntr-o stare de detasare si prada after party-ului. Pot sa spun ca in sfirsit am luat parte la un eveniment - concert bun in Iasi - asa cum ar trebui sa se faca.