- 2712
“Retro”, ultimul material discografic al celor de la OCS, e o colectie de piese romanesti mai vechi si mai noi, reinterpretate in maniera cu care trupa si-a obisnuit fanii. Dupa ce a lansat albumul la Bucuresti pe 8 octombrie, OCS sustine al doilea concert din turneul national de promovare la Iasi sambata, 15 octombrie, in Club Underground.
In interviul pe care i l-am luat la inceputul anului, Dan Amariei anunta lansarea albumului de coveruri in mai. De altfel, single-ul Pseudofabula, al carui videoclip a fost realizat din materiale filmate de fanii care s-au inregistrat cantand melodia, a si fost lansat in aprilie. Din motive care tin probabil de evolutia pietei muzicale de la noi, poate si pentru ca Byron tocmai scosese Perfect, un album tot de coveruri, OCS sau cei de la A&A Records (casa de discuri producatoare) au decis ca lansarea sa se amane pentru octombrie.
“Am lucrat la piese gandindu-ne la cum le-am fi cantat daca erau cantecele noastre. Dupa 7 albume si mai bine de 13 ani de cantat, simteam nevoia de o provocare. Ceva din care sa invatam mai multe despre noi. Nu cred ca am fi reusit sa cantam piesele de pe RETRO in variantele lor originale. N-ai cum sa fii Covaci, Baniciu sau Andries. Ai doar luxul de incerca sa fii tu insuti.” (OCS)
Pentru o trupa care de la debut pana in prezent si-a format un stil pe cat de distinctiv pe atat de restrictiv (in sensul ca nu si-a ingaduit “derapaje”, experimente), nevoia unei ruperi de ritm (din punct de vedere muzical) aparuse deja de ceva timp. Piata muzicala s-a schimbat, a aparut invazia trupelor de indie-rock si electro-indie care au fost adoptate imediat de catre tinerii care n-au cazut in bratele muzicii electronice, prima generatie de fani OCS se apropie sau a trecut de 30 de ani (ceea ce se vede mai ales la concerte), asa ca necesitatea repozitionarii pe scena romaneasca trebuie sa fi fost un alt factor care a stat la baza hotararii oarecum neasteptate de a scoate un album de coveruri. In mai toate interviurile OCS marseaza pe argumentul limbii romane, folosita ca arma de rezistenta impotriva unei colonizari (daca e sa imprumutam un termen din limbajul filozofiei contemporane) culturale din ce in ce mai agresive.
Albumul contine 6 piese:
Mondial – De va veni la tine vantul
Rosu si Negru – Pseudofabula
Phoenix – Lasa, lasa
Mircea Baniciu – Tristeti provinciale,
Alexandru Andries – Cea mai frumoasa zi
Valeriu Sterian – Anotimpuri
“Am ales ce muzica ne-a placut din acea perioada si am cantat piesele cum am stiut noi mai bine. Nu e vreun demers academic sau vreo judecata de valoare. E doar un “multumim” respectuos pentru cativa oameni mari, care ne-au inspirat. Nu trebuie sa fii vreu geniu ca sa-ti dai seama ca un Alexandru Andries, un Mircea Baniciu sau Phoenix nu se vor mai intampla prea curand in muzica din Romania. Pe domnii de mai sus suntem norocosi sa-i avem. Si n-avem voie sa-i uitam. Au meritat aplauzele publicului lor de atunci si merita in continuare aplauzele publicului nostru mai tanar de acum!” (OCS)
Aici sunt doua variante: ori cineva le-a dat o lista de piese din care sa-si aleaga cateva, ori chiar acestea sunt preferatele membrilor trupei. Oricare ar fi adevarul, unele alegeri s-au dovedit a fi daca nu gresite macar neinspirate. Spre deosebire de un fan care se inregistreaza cantand un cantec si-l posteaza pe youtube sau se duce sa faca karaoke intr-un bar, un demers artistic presupune ca rezultatele sa fie facute publice doar daca pot aduce o valoare adaugata, daca nu lumii muzicale macar imaginii artistului. Ori pentru un fan OCS, obisnuit cu un anumit limbaj si o anumita tematica a versurilor, sa treci de la “eclatant”, “mirobolant”, “fantasmagoric”, “reflexe neconditionate”, “capace de bemveu”, “moksha”, “esti cel mai tare/ in reluare nu doare”, “diminetile trebuie interzise iar”, “am sangele mai rece decat Mos Gerila”, “Coca stia ce greu mi-e fara ea” sau “ce vina avea saraca oaie/ ca ciobanul n-avea ...” la “ca o taina mare”, “zapezile de alta data”, “jelitul lui sa nu te-nfranga”, “nemilostiva lege-a firii”, “frunza vesteda-n carare”, “codrii freamata alaturi si rad in rasarit de soare” este ca si cum ai trece de la poeziile lui Cartarescu la cele ale lui Alecsandri sau Cosbuc...
Daca mai adaug ca compatibilitatea dintre vocea lui Dan Amariei si vreo doua dintre piese e departe de ideal (dupa cum poate fi auzit si in inregistrarile live de la Guerilla Live Session) voi fi considerat malitios. Cu exceptia coverului dupa Pseudofabula celor de la Rosu si Negru, cu adevarat reusit, cred ca “Retro” e inca un exemplu de cum o idee buna (apropo, merita felicitati baietii pentru ca vor sa doneze incasarile din vanzari unei asociatii care se ocupa de artistii iesiti din activitate) poate sa nu aduca efectele scontate daca e aplicata fara a tine cont de context si particularitati.
“Aceste cantece n-au fost in Billboardul american dar sunt in inimile noastre si asta e cel mai important. E minunat sa descoperi ca muzica buna isi pastreaza sufletul si naivitatea chiar si dupa zeci de ani de la aparitie.” (OCS)