- 3677
Albastru pur
In 1997, Tracy Chevalier (cea care ne va da mai tarziu lucrari precum Fata cu cercel de perla si Simetria de temut) a debutat cu romanul Albastru pur (Polirom 2004, 2011), considerat de Publishers Weekly „un fenomen editorial”. Si pe buna dreptate; este o carte care mi-a depasit asteptarile si m-a fascinat inca de la primele randuri citite.
Primul lucru pe care am vrut sa-l aflu a fost de ce „albastru”?! Si de ce „pur”?! Albastrul simbolizeaza tristetea (motiv ce persista in intreaga poveste). Dar reprezinta si „un fel de contradictie intre excitatie si calm”; este lumina si intuneric, nuante care mereu se lupta. Culoarea apare obsesiv de la prima pana la ultima pagina, parca amintind mereu de dualitatea pe care o intalnim pretutindeni in viata. Si mai interesanta este simbolistica titlului original: The Virgin Blue... „albastrul pur al Fecioarei”. Imaginea Fecioarei care sufera este omniprezenta. Traducerea titlului in romana a dus la pierderea conotatiei religioase.
Albastru pur este un roman istoric in care sunt aduse impreuna numeroase teme: religia si superstitiile, legatura trecut-prezent, redescoperirea originilor si a legaturilor de sange, iubirea, misterul. Fiecare cititor va gasi cel putin un punct de interes. Sunt prezentate doua povesti ale unor femei nascute la o distanta de 500 de ani: Isabelle de Moulin si Ella Turner (numele original este Tournier). Isabelle (poreclita La Rousse, Roscata, datorita parului ei rosu) traieste in secolul al XVI-lea si este privita cu neincredere in comunitate din cauza legaturii cu Fecioara. Propriul sot va ajunge sa o acuze de vrajitorie. Cateva secole mai tarziu, Ella (americanca de origine franceza) se muta cu sotul ei din SUA in Franta si, din dorinta de a se integra printre oamenii banuitori din Lisle-sur-Tarn, incearca sa afle mai multe despre trecutul familiei Tournier. Ajunge treptat sa descopere secrete mult timp ascunse, aflate in stransa legatura cu viziunile care o tulburau si in care aparea culoarea albastra. In acelasi timp, isi reevalueaza propriile sentimente si viata i se schimba.
Cele doua fire narative pornesc paralel, pentru ca apoi sa se uneasca din ce in ce mai mult pana cand nu mai pot fi separate. Curg impreuna cu fluiditate, provocandu-te sa descoperi singur tragedia trecutului si promisiunea viitorului. Odata prins in lectura, cu greu lasi cartea din mana. Tracy Chevalier stie sa-si tina cititorii cu sufletul la gura, sa-i faca sa vizualizeze tinuturile si satele descrise si sa traiasca alaturi de personaje.
Peste povestea Isabellei troneaza o atmosfera apasatoare, ce prevesteste chin si durere. Viata ei nu e nici usoara si nici fericita. In comparatie cu ea, problemele Ellei par aproape triviale. Au fost momente cand nu am inteles de ce Ella se comporta intr-un anumit fel, devenind un personaj iritant. Sau daca era neaparat nevoie sa fie adaugat un adulter in poveste. Dar nimic nu e lasat la voia intamplarii; orice detaliu are rostul lui. La fel se intampla si in cazul modului in care se realizeaza naratiunea: persoana a III-a pentru secolul al XVI-lea si persoana I pentru perioada contemporana (Ella este cea al carei punct de vedere ne este prezentat). Explicatia acestei alternari e oferita in epilog.
Este descris conflictul dintre catolici si adeptii calvinismului. Este mentionat masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu, persecutiile care i-au urmat ducand la emigrarea multor hughenoti. Este subliniata cu mare grija legatura dintre religie si superstitii, care raman undeva in subconstientul uman si persista peste veacuri. Cel mai bun exemplu este familia Tournier, aparent inflacarata marturisitoare a Adevarului. Hannah Tournier se inchina mereu langa vatra, locul unde se credea ca ar salaslui spiritele ce protejeaza casa. In numele acestor vechi credinte, Tournierii nu se dau in laturi nici de la sacrificarea propriilor copii si ingroparea lor sub vatra. Condusi de superstitii si fanatism, cruzimea oamenilor nu cunoaste limite.
Ella are parte in cele din urma de un final fericit alaturi de copilul ei si de barbatul iubit. Dar soarta Isabellei dupa ce isi pierde fata ramane un secret uitat in negura timpului. La Rousse ramane invaluita intr-o umbra de mister.
Albastru pur este un roman care m-a impresionat profund, care merita citit si la care ma voi intoarce mereu cu placere.
